Tina Kazakhishvili: Nudity

Nudity este o incursiune plina de atmosfera si mister in universul fragil al feminitatii. Fantomatic uneori si cu o destul de apasata nota de drama scanteietoare, a carei melancolie este usor de vizualizat. Pe masura ce ne strecuram printre fotografii apar si cateva tipare ale personajelor. Acestea sunt surprinse de cele mai multe ori in posturi care sugereaza, cu o oarecare teama, retragerea din lume, refuzul identitatii (chipurile personajelor nu apar in imagine sau sunt neclare), nevoia de siguranta (pozitia fetusului, imbratisarile). Imaginile monocrome realizate pe film contin cuceritoare tonalitati de gri-uri, cu rare experimentari in alta directie. Chiar daca unele cadre au fost realizate la destul de mare distanta fata de altele si in diferite perioade din viata, fotografa reuseste sa pastreze unitatea stilistica. Cu Nudity, Tina Kazakhishvili paseste pe muchia echilibrului delicat al limbajului trupului gol, suspendat undeva intre dorinta inca rezervata de exprimare si nevoia funciara de intimitate si protectie.

 

Tina Kazakhishvili

• nascuta in 1970, Tbilisi, Georgia
• studii: Facultatea de Arhitectura (Universitatea din Tbilisi); Scoala Nationala Superioara de Arta Paris-Cergy (Franta)
• lucreaza la Muzeul National Georgian si la Teatrul National Rustaveli
• website: http://tinakazakhishvili.com/

 

Incepe cu o marturisire abrupta: „N-am studiat deloc fotografia. Aceasta a fost initial doar un hobby si nimic mai mult, dar dupa o vreme mi-a inlocuit partial profesia. Acum imi dedic timpul amandurora: lucrez ca architect, dar si ca fotograf”.

 

Primele incercari

Era in Franta, cu multi ani in urma, cand a realizat primele sale fotografii. Membrii familiei si prietenii au inspirat-o sa faca primele portrete. Treptat, aparatul foto a devenit indispensabil, il lua peste tot cu ea si capta ceea ce considera ca este interesant. Se intampla prin 2007. Curand si-a dat seama ca partea tehnica a fotografiilor sale era in suferinta si ca avea nevoie urgenta de imbunatatiri pentru a se exprima pe deplin. Si-a cumparat echipament nou si a abordat diverse tehnici de fotografiere. Alb-negrul ramane insa in continuare modalitatea preferata de a-si expune trairile.

A ajuns la fotografia de nud pentru ca una dintre inspiratiile sale dintotdeauna a fost trupul gol. Tina Kazakhishvili considera corpul uman ca fiind foarte frumos. La acea vreme incerca sa-si gaseasca un stil, iar prietenii ei devenisera subiecti. Abia mai tarziu a apelat si la modele profesioniste. A fost un proces care a durat ani intregi.

Imaginile din seria prezenta au fost realizate in diferite perioade din viata sa. Fara vreun plan initial sau macar criterii bine definite si sigure pe care sa le respecte. In plus, nu e genul de fotograf care sa prezinte mai multe imagini de la o sedinta foto, alege intotdeauna doar una sau doua cadre dintre cele care i se par mai interesante. Astfel ca, sustine la un moment dat fotografa, ii vine greu sa numeasca «serie» acest portofoliu. Lucrarile sunt mai degraba o sinteza a diferitelor sesiuni de lucru, care au ca numitor comun nuditatea.

 

O solicitare bizara

Transanta si de o sinceritate dezarmanta, declara: “Cu mult timp in urma, in vremea in care incepusem studiul picturii, profesorii mei mi-au cerut in repetate randuri sa-mi exprim sentimentele fata de unele capodopere in domeniu. O asemenea solicitare mi se parea cel putin bizara; aceeasi intrebare imi revenea de fiecare data in minte: de ce ar trebui sa scriu despre lucruri care au propriul lor limbaj, unul mult mai expresiv si mult mai potrivit decat cuvintele?

Acelasi sentiment il am atunci cand oamenii ma intreaba despre fotografia mea: tot ce vreau sa spun se afla in fata lor, vor regasi acolo si cuvintele si sufletul meu, e ceea ce simt si ceea ce vreau sa impartasesc cu ei, nu mai am nimic de adaugat. Fac fotografii despre ceea ce vad, ceea ce ma atinge, ceea ce imi place. Fara nicio pregatire sau analiza anterioara. Spontan. Extrem de putine dintre imaginile mele sunt rezultatul unei planificari. Sunt mereu intrebata cum imi aleg compozitia, lumina etc. Chestiunea e ca nu aleg nimic, niciodata. Nu planuiesc nicio compozitie anume, aceasta e consecinta experientelor acumulate incepand din copilarie. Nu lucrez ca alti fotografi: nu vanez compozitii reusite, nu aleg lumina in cadru, nu astept momentul perfect. Totul se intampla de la sine. Eu doar apas butonul de declansare atunci cand cred ca e necesar, cand vad ceva care ma fascineaza sau ma intereseaza”.

Trage pe film alb-negru pentru ca asta o face mai atenta fata de subiectii sai. Nu-si flutura niciodata camera ca un turist. Incearca sa descrie in imagini nu doar ceea ce este specific momentului, ci si ceva ce tine de preocuparile comune ale fiecaruia dintre semeni. “Daca reusesc sau nu, asta e alta poveste. Descriu mai repede si mai bine prin fotografie ceee ce vad decat as putea-o face prin pictura, arhitectura sau chiar scris”, afirma Tina Kazakhishvili. (F.S.)