Andrei Furnea nu fotografiază de mulți ani, dar pare să-și construiască cu grijă un parcurs ideatic. Lasă senzația fermă că își construiește imaginea, nu o înregistrează, așa cum apare ea în realitate. Toate astea fără a modifica respectiva realitate. Așteaptă clipa până când ea, realitatea adică, și sinele său, se află pe aceeași lungime de undă. Imaginile sale sunt de o sensibilitate plastică scrutată. În plus, fotograful pare să proiecteze o intenție emoțională asupra imaginației privitorului. Imediat după ce scena s-a aliniat cu propria sa reacție afectivă.
Multe dintre cadrele prezentei serii nu au o focalizare accentuată, ceea ce duce la un soi de picturalism în fotografie. Și la un gust pentru o poezie a imaginii, o formă particulară a imaginii artistice: vizuală, „auditivă”, sinestezică, aproape olfactivă și extrem de picturală. Parte a unei emergențe romantice în fotografie. Acesta e, într-o selecție unitară cromatic și structural, Andrei Furnea. Mai multe informații despre fotograf și creațiile sale, aici: https://www.andreifurnea.com/ (F.Ș.)
Să-l ascultăm, în cuvintele lui: „Mă numesc Andrei Furnea, sunt născut la Alba-Iulia și trăiesc momentan la Cluj.
Magia necuvântătoare a imaginației
Lucrez în I.T. iar acest lucru m-a făcut să îmi caut tot mai vehement partea creativă într-o încercare de a mă apropia de un echilibru mental și sufletesc.
Mă atrag poeziile și fotografiile, poezile pentru puterea cuvintelor, și fotografiile pentru magia necuvântătoare a imaginației din spatele lor.
Realul propriu
Încerc în primul rând să văd fotografic, să îmi așez lumea într-o compoziție plăcută vizual și spiritual. Încerc să caut aceste cadre constitutive ale vieții.
Încerc să fotografiez tot ce nu pot descrie. Tot ceea ce formează realul propriu. Tot ce consider personal.
Provocarea vizualului
În acest moment mă consider în adolescența fotografică, alerg după clipe unice, subiecți interesanți sau locuri deosebite. Ca un copil, încerc să absorb tot ce mă intrigă vizual.
Nu am filtre cognitive foarte bine întipărite și nici reguli de neîncălcat. Toate acestea consider că fac parte din procesul propriu de maturizare artistică și le accept cu încredere.” (Andrei Furnea).