Alex Conu: Dincolo de stele

0

E general și științific acceptat că în orice parte se regăsește, la scară mai mică, structura întregului. Dacă privim unele dintre imaginile lui Alex Conu, fără a ști ce anume a fotografiat, ne e greu să stabilim dacă e vorba despre o configurație moleculară sau de vreun colț îndepărtat de univers. Infinitul mic e indiscutabil și organic legat de infinitul mare. Prin urmare, este și omul materie stelară? Cât din întreg se repetă în parte? Totul? Cât din stele, constelații ori galaxii se regăsește în particula subatomică? Trăim într-un spațiu-spirală în formă de pâlnie care se deschide la nesfârșit? Și unde ne situăm noi pe această spirală?

Imaginile fotografului român n-au, desigur, pretenția de a răspunde acestor întrebări, dar supun la meditație pe seama locului nostru în univers. Cercetând cerul, Alex Conu vorbește implicit și despre om. Dincolo de orice spectacol estetic stă nevoia funciară de a evada din mărginirea noastră. E imboldul ascuns și intolerabil de frumos care ne face să mergem mereu înainte. Lecția de astrofotografie pe care ne-o predă Alex Conu de aici pornește. Și de la nevoia imperioasă de a trăi într-un univers curat. (F.Ș.)

 

Alex ConuAlex Conu

  • născut în 1983, Alexandria
  • licențiat în astrofizică și fotografie
  • membru al TWAN – The World at Night
  • expune în România, Franța, Norvegia, China, Italia, UK etc.
  • publicat în National Geographic, Sky & Telescope, Ciel & Espace etc.
  • website: astrographist.com și www.alexconu.com
  • Instagram: @alexconu și @alexconuvisuals

 

„Eu sunt un mix dubios între două lumi. În viața de zi cu zi, pozez, în principal, moda. Sunt foarte inexact, las multe lucruri la voia întâmplării, experimentez mult cu polaroide expirate și alte tehnici alternative, iar fotografiile mele rareori sunt clare. Când fac astrofotografie, e altă poveste. Atunci sunt foarte exact, am checklist pentru echipament și planific totul foarte amănunțit, uneori cu mai mult de un an înainte.

© Alex Conu

Tranzitul Stației Spațiale Internaționale peste Soare fotografiat în 2011. Un asemenea tranzit durează, în medie, o jumătate de secundă și e nevoie de o planificare foarte exactă pentru realizarea imaginilor de acest gen. O atmosferă foarte calmă a facut posibilă rezolvarea unor detalii foarte fine ale Stației Spațiale Internaționale, precum naveta spațială Endeavour, aflată la ultimul ei zbor. © Alex Conu

Fac poze la cer pentru că îmi place să împart cerul cu oamenii și cred că asta e cea mai facilă metodă de a stârni curiozitatea asupra lucrurilor frumoase ce se întâmplă pe sus. Mereu mi-a plăcut cerul și am studiat astrofizica doar ca să înțeleg cum funcționează; n-am vrut niciodată să lucrez în domeniu.

 

Pledoarie pentru un cer curat

Trăind înconjurați de lumini, rareori mai avem acces la stelele nopții. Nu-mi place să mă laud cu numărul de nopți nedormite, kilometri făcuți ca să ajung să văd un anume fenomen sau cu multele grade sub zero pe care a trebuit să le îndur. Nu mi-a păsat niciodată de asta și nici privitorului nu cred că ar trebui să-i pese. Dacă pozele mele cu stele stârnesc curiozitatea, eu mi-am făcut treaba.

© Alex Conu

Marea Nebuloasă din Orion e un loc unde se formează stele și poate fi ușor observat cu ochiul liber în direcția constelației Orion. © Alex Conu

În 2016, am fost invitat să devin membru TWAN (The World At Night), un proiect creat pentru a prezenta cerul nopții deasupra unor obiective din patrimoniul mondial. De asemenea, TWAN militează pentru un cer curat, fără poluare luminoasă. Suntem vreo 40 de fotografi din mai mult de 20 de țări. În 2020, am publicat un ebook de astrofotografie. Îl puteți găsi aici: https://www.naturettl.com/astrophotography-ebook//” (Alex Conu)

Share.

Leave A Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Continutul este protejat!