E general și științific acceptat că în orice parte se regăsește, la scară mai mică, structura întregului. Dacă privim unele dintre imaginile lui Alex Conu, fără a ști ce anume a fotografiat, ne e greu să stabilim dacă e vorba despre o configurație moleculară sau de vreun colț îndepărtat de univers. Infinitul mic e indiscutabil și organic legat de infinitul mare. Prin urmare, este și omul materie stelară? Cât din întreg se repetă în parte? Totul? Cât din stele, constelații ori galaxii se regăsește în particula subatomică? Trăim într-un spațiu-spirală în formă de pâlnie care se deschide la nesfârșit? Și unde ne situăm noi pe această spirală?
Imaginile fotografului român n-au, desigur, pretenția de a răspunde acestor întrebări, dar supun la meditație pe seama locului nostru în univers. Cercetând cerul, Alex Conu vorbește implicit și despre om. Dincolo de orice spectacol estetic stă nevoia funciară de a evada din mărginirea noastră. E imboldul ascuns și intolerabil de frumos care ne face să mergem mereu înainte. Lecția de astrofotografie pe care ne-o predă Alex Conu de aici pornește. Și de la nevoia imperioasă de a trăi într-un univers curat. (F.Ș.)
- născut în 1983, Alexandria
- licențiat în astrofizică și fotografie
- membru al TWAN – The World at Night
- expune în România, Franța, Norvegia, China, Italia, UK etc.
- publicat în National Geographic, Sky & Telescope, Ciel & Espace etc.
- website: astrographist.com și www.alexconu.com
- Instagram: @alexconu și @alexconuvisuals
„Eu sunt un mix dubios între două lumi. În viața de zi cu zi, pozez, în principal, moda. Sunt foarte inexact, las multe lucruri la voia întâmplării, experimentez mult cu polaroide expirate și alte tehnici alternative, iar fotografiile mele rareori sunt clare. Când fac astrofotografie, e altă poveste. Atunci sunt foarte exact, am checklist pentru echipament și planific totul foarte amănunțit, uneori cu mai mult de un an înainte.

Tranzitul Stației Spațiale Internaționale peste Soare fotografiat în 2011. Un asemenea tranzit durează, în medie, o jumătate de secundă și e nevoie de o planificare foarte exactă pentru realizarea imaginilor de acest gen. O atmosferă foarte calmă a facut posibilă rezolvarea unor detalii foarte fine ale Stației Spațiale Internaționale, precum naveta spațială Endeavour, aflată la ultimul ei zbor. © Alex Conu
Fac poze la cer pentru că îmi place să împart cerul cu oamenii și cred că asta e cea mai facilă metodă de a stârni curiozitatea asupra lucrurilor frumoase ce se întâmplă pe sus. Mereu mi-a plăcut cerul și am studiat astrofizica doar ca să înțeleg cum funcționează; n-am vrut niciodată să lucrez în domeniu.
Pledoarie pentru un cer curat
Trăind înconjurați de lumini, rareori mai avem acces la stelele nopții. Nu-mi place să mă laud cu numărul de nopți nedormite, kilometri făcuți ca să ajung să văd un anume fenomen sau cu multele grade sub zero pe care a trebuit să le îndur. Nu mi-a păsat niciodată de asta și nici privitorului nu cred că ar trebui să-i pese. Dacă pozele mele cu stele stârnesc curiozitatea, eu mi-am făcut treaba.

Marea Nebuloasă din Orion e un loc unde se formează stele și poate fi ușor observat cu ochiul liber în direcția constelației Orion. © Alex Conu
În 2016, am fost invitat să devin membru TWAN (The World At Night), un proiect creat pentru a prezenta cerul nopții deasupra unor obiective din patrimoniul mondial. De asemenea, TWAN militează pentru un cer curat, fără poluare luminoasă. Suntem vreo 40 de fotografi din mai mult de 20 de țări. În 2020, am publicat un ebook de astrofotografie. Îl puteți găsi aici: https://www.naturettl.com/astrophotography-ebook//” (Alex Conu)
- Faza maximă a eclipsei totale de Soare din 21 august 2017, fotografiată din deșertul din statul american Wyoming. © Alex Conu
- Coroana solară în timpul eclipsei totale de Soare din 21 august 2017. Imaginea e rezultatul unei compoziții din mai multe cadre cu timpi de expunere între 1/4000 și 4 secunde, realizate printr-o lunetă de 75mm diametru și 500mm distanță focală. Coroana solară are o întindere dinamică foarte mare, lucru ce face imposibilă fotografierea dintr-un singur cadru. De asemenea, s-au folosit tehnici speciale pentru punerea în evidență a structurii coroanei. © Alex Conu
- Imaginea e o compoziție din două cadre: unul tras la începutul fazei de totalitate și altul la finalul totalității. În jurul discului negru al Lunii se observă protuberanțe solare. În partea din stânga jos poate fi observat fenomenul “mărgelele lui Baily”. Razele solare trec prin văile dintre munții aflați la marginea discului lunar și creează o imagine asemănătoare cu un șirag de perle. © Alex Conu
- Centrul Căii Lactee apune lângă Arcul Corona, în deșertul din statul american Utah. © Alex Conu
- Centrul Galaxiei noastre fotografiat când se află deasupra capului, în Noua Zeelandă. O asemenea imagine ar fi imposibilă în emisfera nordică, unde centrul Căii Lactee nu urcă atât de sus pe cer. Am folosit un filtru de difuzie pentru a accentua culorile stelelor și a pune în evidență forma generală a constelațiilor. © Alex Conu
- Curentul de meteori Geminide fotografiat în apropierea cetății de la Enisala. E o compoziție din mai multe cadre înfățișând cei mai interesanți meteori fotografiați pe parcursul a șase ore, cu o noapte înaintea maximului curentului, în 2017. Se poate observa foarte ușor cum meteorii de curent par a izvorî din același loc de pe cer, numit radiant. Pentru Geminide, radiantul se află în constelația Gemenii. © Alex Conu
- Luna eclipsată parțial răsare deasupra munților din Insulele Lofoten, Norvegia. © Alex Conu
- Luna în conjuncție strânsă cu Venus, ambele în faza de seceră (Venus e secera mai mică). Fotografia este făcută în timpul zilei, cu câteva minute înainte ca Luna să treacă prin fața planetei, într-un fenomen numit ocultație. © Alex Conu
- Cometa McNaught fotografiată în 2007, la puțin timp după apusul Soarelui, lângă București. Cometa McNaught este una dintre cele mai strălucitoare comete din istorie și a putut fi observată relativ uțor chiar și în timpul zilei. © Alex Conu
- Un bolid (meteor strălucitor) se aprinde lângă Aurora Boreală, în Insulele Lofoten, Norvegia. © Alex Conu
- Trei galaxii într-un singur cadru. În stânga, observăm o parte din Calea Lactee, iar la dreapta avem Norii lui Magellan, cele mai strălucitoare galaxii-satelit ale Galaxiei noastre. Marele și Micul Nor ai lui Magellan nu pot fi observați din România. Fotografia a fost realizată în Noua Zeelandă. © Alex Conu
- Aurora Boreală deasupra Insulelor Lofoten. Fotografia a fost realizată de pe vârful Reinebringen. © Alex Conu
- Calea Lactee fotografiată la Cathedral Cove, în Noua Zeelandă. Panoramă din 33 de cadre. © Alex Conu
- Marea Galaxie din Andromeda fotografiată printr-o lunetă cu focală de 600mm. Galaxia poate fi observată și cu ochiul liber din zone nu foarte poluate luminos. © Alex Conu
- Luna (cu lumină cenușie) și planeta Jupiter, înainte ca Luna să oculteze planeta. De ambele părți ale lui Jupiter pot fi observați cei patru sateliți galileeni ai planetei. © Alex Conu
- Marele Nor al lui Magellan, galaxie-satelit a Căii Lactee, fotografiat din Noua Zeelandă, la 135mm focala. © Alex Conu
- Zona din preajma centrului Galaxiei noastre. Se pot observa mai multe nebuloase de emisie (roșii), de reflexie (albastre), nebuloase obscure, precum și roiuri stelare. © Alex Conu
- Uneori, Aurora atinge nivelul de furtună, acoperă tot cerul și se mișcă extrem de rapid. De obicei, folosim timpi de expunere de ordinul secundelor pentru a fotografia Aurora; aici am folosit 1/3s. © Alex Conu
- Tranzitul lui Venus peste discul solar din 6 iunie 2012, fotografiat în lungimea de undă a Hidrogenului alfa. Venus este discul negru din partea superioară a Soarelui. Fotografia solară în această lungime de undă, cu un telescop special, permite observarea activității solare, cum ar fi explozii solare, protuberanțe sau facule. © Alex Conu
- Aurora Boreală activă fotografiată în poate cea mai pitorească zonă a Insulelor Lofoten, Norvegia. © Alex Conu
- O poză destul de banală cu Luna. Dar o poză dragă mie. E prima astrofotografie developată și mărită de mine în camera obscură, prin 1998. © Alex Conu
- Dâre de stele deasupra bisericii fortificate din Cincșor, județul Brașov. © Alex Conu