În 1910, Viena avea două milioane de locuitori și capitala Austro-Ungariei afișa încă aura imperială asupra căreia Europa arunca priviri invidioase. Metropola de pe Dunăre stabilea standarde de viață și civilizație, chiar dacă statul multietnic își trăia ultimele sale zvâcniri. Trecuseră puțini ani de când Elisabeta de Austria, populara și indrăgita împărăteasă Sisi, se sfârșise la Geneva, dar chipul ei era încă păstrat în mintea și sufletul oamenilor. Arta se bucura în Viena de un mare interes, iar Gustav Klimt era figura centrală a culturii austriece în acea vreme. În jurul său va lua naștere secesionul vienez. Aceasta era perioada în care Emil Mayer colinda străzile pentru a surprinde viața de zi cu zi a orașului. Este considerat ca fiind unul dintre inventatorii instantaneului, fotografiind în cea mai mare parte neobservat. Imaginile din selecția acestui material au fost realizate între anii 1905 – 1911, multe dintre ele în Wurstelprater, parcul de distracții din Praterul-ul vienez.
Emil Mayer (1871 – 1938)
- născut în 1871 în Neubidschow (Boemia, Cehia)
- doctorat în Drept la Viena (1866)
- membru al Societății Fotografice din Viena
- primește Medalia de aur Voigtländer (1917)
- deține 7 brevete ca inventator în fotografie
„Zeitgeist”-ul vremii
Fotograf entuziast, Emil Mayer descrie în imaginile sale o lume foarte aproape de cea ideală, care de ceva vreme nu mai exista în statul multietnic Austro-Ungaria. Se plimbă cu aparatul în spate prin zona centrală a orașului, în special prin Prater, parcul de distracție fiind unul dintre locurile preferate de fotografiat. Străbate însă și alte districte ale orașului, documentând strada așa cum o găsește, cu comercianți, vizitii, florărese, polițiști, comedianți și doamne a căror pălărie cu boruri largi ocupă încă prea mult spațiu în tramvaiele vremii.
Plimbare prin Prater, 1905 – 1911 / © Emil Mayer / Courtesy of Wien Museum.
Evită să fotografieze demonstrații și marșuri, concentrându-se pe individ și pe relația acestuia cu ambientul. Nu apelează la mizanscenă, ci folosește decorurile și dinamica existentă pe moment, fără a atrage pe cât posibil atenția. Imaginile sale sunt documente excepționale despre „Zeitgeist”-ul vremii. În cadre de ansamblu, dar și în detalii, găsim informații solide despre viața și civilizația începutului de secol XX într-o capitală imperială.
Burgtheater-ul, macrocosmosul societății
Scriitorul Ștefan Zweig (1881 – 1942), care a crescut la Viena la întretăierea secolelor vorbea despre Prater și Burgtheater (Teatrul Curții Regale), zona în care fotografia frecvent Emil Mayer, ca despre esența întregii comunități austriece la acea vreme: „Burgtheater era microcosmosul care oglindea macrocosmosul, o reflectare vie a modului în care societatea se percepea pe sine. Actorul acestui teatru era un model pentru public: cum să se îmbrace, cum să intre într-o încăpere, cum să converseze, ce cuvinte să folosească și ce cuvinte ar trebui evitate.
Vizitiu adormit, 1905 – 1911 / © Emil Mayer / Courtesy of Wien Museum.
În loc să fie un mod de distracție, scena era un ghid viu de bună purtare, un ghid al pronunțării corecte; un respect deosebit era acordat oricărui lucru care avea cea mai mică legătură cu Teatrul Regal. Primul ministru sau cel mai mare magnat puteau să treacă prin Viena fără ca nimeni să întoarcă privirea, dar un actor sau un cântăreț de operetă erau recunoscuți de fiecare vânzătoare și de fiecare vizitiu.”
Lumea în acele vremuri
În lume, la acea vreme, se construiește Titanicul, începe Revoluția Rusă (1905), Traian Vuia realizează primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul (1906), un meteorit lovește Tunguska (1908), împăratul Pu Yi urcă pe tronul Chinei la vârsta de doi ani (1908), Robert Peary este primul om care atinge Polul Nord (1909), lângă Paris are loc primul zbor experimental al unui avion cu reacție, inventat și pilotat de Henri Coandă (1910), Dalai Lama este forțat să părăsească Tibetul (1910), se descoperă Machu Picchu (1911), Mona Lisa, capodopera lui Leonardo da Vinci este furată de la Luvru (1911), iar Roald Amundsen e primul om care ajunge la Polul Sud (1911).
Vânzătoare de fructe și legume, 1905 – 1911 / © Emil Mayer / Courtesy of Wien Museum.
În Austria, Viena suporta cel de-al doilea plan de extindere a orașului și este unul dintre cele mai importante centre culturale și politice ale Europei, undeva între conservatorism și avangardă. Ca populație, era depășit în lume doar de Londra, New York și Paris. Este epoca de aur a Vienei sub lunga domnie a lui Franz Josef I (1848 – 1916).
Avocat, fotograf, inventator
Emil Mayer se naște în Cehia (1871), în Neubidschow, actualul Nový Bydžov din Boemia, dar la vârsta de 12 ani se mută cu familia la Viena. Se înscrie la Facultatea de Drept și în 1886 își ia doctoratul. În anul 1894 se convertește de la iudaism la catolicism. În 1905 devine membru al Societății Fotografice din Viena, iar între anii 1907 – 1927 conduce Clubul fotografilor amatori din Capitală.
Femeie la magazinul de lustruit pantofi, 1905 – 1911 / © Emil Mayer / Courtesy of Wien Museum.
Pentru multe dintre fotografiile sale a folosit procesul de imprimare cu ulei de brom, la care a lucrat zeci de ani și despre care a scris mai multe cărți. Procesul de imprimare cu ulei de brom a făcut ca fotografiile să arate aproape ca niște gravuri. În 1917 i se acordă Medalia de aur Voigtländer, cea mai înaltă distincție acordată unui fotograf în Austria. Pe parcursul vieții înregistrează un total de șapte brevete legate de fotografie. După ce represaliile împotriva evreilor (deși nu mai era unul) au devenit din ce în ce mai severe, el și soția sa s-au sinucis pe 8 iunie 1938 și mare parte din munca sa a fost distrusă.
În Wurstelprater, public la spectacolul Punch și Judy, 1905 – 1911 / © Emil Mayer / Courtesy of Wien Museum.
Emil Mayer este unul dintre cei mai importanți fotografi din Viena începutului de secol XX. „Vienna Guys” este una dintre cele mai cunoscute serii ale sale. Compania sa de tehnologie foto „Drem Office” va rezista pe piață decenii la rând. (F.Ș.)
