Dupa cinci ani de decantare, prima expozitie de fotografie a Grupului ”Memento mori” iese pe simeze. Gazda evenimentului este Galeria MISC, Centrul de Arte Diverse, Splaiul Nicolae Titulescu (fosta Fabrica de Tigari), Timisoara. Vernisajul va avea loc maine, 2 noiembrie, ora 17:30. Curator al expozitiei este Silviu Ghetie, iar moderator, Robert Serban. Afisul include nume consacrate ale fotografiei romanesti, dar si tineri din noul val. Expun: Ionut Alexa, Vlad Basca, Alexandru Dragos, Vasile Dorolti, Silviu Ghetie, Patricia Hilbert, Ciprian Hord, Alex Mara, Oliver Merce, Cornel Pufan, Radu Talos, Oleg Tishkovets, Remus Tiplea, René Triebl si Lucian Zamfir. Prin prezenta pe afis a lui René Triebl (Austria) și Oleg Tishkovets (Ucraina), expozitia capata si deschidere internaționala. Selectia numara peste 60 de fotografii color si alb-negru. Parteneri ai evenimentului sunt: 7 Zile, mondorama.ro, ziarul Timisoara si MISC. Expozitia ramane pe simeze in perioada 2-8 noiembrie si poate fi vizitata zilnic intre orele 16-20.
Text: Grupul „Memento mori”
Daca ar fi sa randuim o definite mai extinsa a acestei expozitii poate ca potrivit ar fi sa o numim „Fotografia – ca limbaj artistic pentru a descrie nestiinta de moarte.” Tema memento mori se regaseste in toate marile religii ale lumii, de la hinduism la crestinism si este reprezentata plastic intr-o multitudine de infatisari, printre altele: sculptura, pictura, mozaicuri, literatura, cinematografie si, in ultimul secol si jumatate, fotografie.
Celebrarea triumfului in Roma antica
In Roma antica, triumful roman era celebrat cu mare pompa imperiala, sarbatoritul devenind semizeu pentru o zi. Triumful era acordat doar unui comandant care a repurtat stralucite victorii militare impotriva inamicilor straini. In ciuda exceptionalelor onoruri care i se acordau, moralitatea republicana considera ca invingatorul trebuie sa se comporte cu modestie, ca si cum ar fi un muritor de rand. Astfel ca, in carul triumfal care strabatea Roma, in spatele sarbatoritului, traditia cerea sa se afle un sclav care tinea deasupra capului comandantului o coroana din flori de aur, soptindu-i la ureche mereu: „Nu uita ca esti muritor”. Formula avea darul de a-l readuce cu picioarele pe pamant si de a-i reaminti ca nu este nicidecum un zeu. Ca este supus mortalitatii ca orice alta fiinta de pe acest pamant, fie el rob sau imparat. Pentru ca „Nimeni nu poate ocoli moartea, / nimeni nu poate trece nevazut pe langa ea”, cum spune un vechi fragment din poezia pieilor rosii. Notiunea in sine de „memento mori” reprezinta o tehnica spirituala practicata, asadar, inca de pe vremea romanilor.
© Ciprian Hord
Pentru Lucian Blaga, moartea este indisolubil legata de viata, fiecare dimensionandu-si existenta prin raportarea la celalalt. ”Un lucru il putem vedea clar si plastic numai daca are umbre si penumbre: moartea este umbra care da plasticitate vietii”, spune la un moment dat scriitorul, citat devenit motto pe pagina de Facebook a grupului. “Toate fotografiile sunt instante de memento mori. A fotografia inseamna a participa la conditia muritoare, la vulnerabilitatea si metamorfozarea unei alte persoane (sau altui lucru). Prin decuparea unui moment precis si «inghetarea» lui, toate fotografiile sunt martorii trecerii imuabile a timpului”, noteaza Susan Sontag in minunata sa carte Despre fotografie. Roland Barthes, la randul sau, afirma ca apasarea seaca pe buton transforma o realitate tridimensionala intr-un obiect bidimensional plat, o fiinta vie intr-un obiect, iar acest lucru simplu face ca fotografia sa se apropie de moarte, in cazul de fata de moartea unei dimensiuni.
Taxonomia fricii
In zilele de azi, scopul fotografiei pentru cei mai multi dintre noi este de a face un caiet de amintiri din teama nemarturisita fata de carentele memoriei. Totusi, sub avalansa de imagini se insinueaza ca maladie incurabila amenintarea disparitiei. Fotografiile se sterg din greseala din calculator, le ratacim sau le pierdem. Fotografia de masa este, de fapt, o inselatorie pentru ca ofera iluzia prezentului sau a instantaneitatii. Ne ajuta sa ne iluzionam ca traim in prezent cand, de fapt, noi ne ascundem in spatele obiectivului, incapabili sa ne bucuram de o calatorie la modul natural. Ca si contrapondere, arta fotografica se impune tot mai mult in spatiul cultural, protagonistii ei devenind cronicarii timpurilor moderne, fotografia preluand ceea ce pictura a abandonat.
© Oleg Tishkovets
Cand vorbim despre moarte, vorbim si despre o taxonomie a fricii. Ne e frica, in grade diferite, de ceea ce nu cunoastem. Daca tot e imuabila si n-o putem ocoli, macar in arta s-o abordam cat de frontal putem si sa-i destructuram aroganta de nepatruns. In nestiinta noastra de moarte, poate ca obscuritatea ei nu e atat de impenetrabila. Asta incearca sa arate expozitia de fata.
Moartea vazuta prin ricoseu
Grupul „Memento mori” s-a format in urma cu cinci ani de zile pe Facebook, la initiativa lui Silviu Ghetie, care a inventariat tot ce tine de tema mortii in fotografia romaneasca actuala. Expozitia contabilizeaza moartea si evenimentele adiacente ei. Nu toate imaginile trimit fara echivoc la moarte; ea este vazuta uneori tangential, prin ricoseu, in multiplele ei infatisari si in contrabalans cu viata. Cei care-si amintesc ca mor, isi amintesc, prin urmare, si ca traiesc. In zona mortii regasim, astfel, umorul, ironia, burlescul, tragicomedia, magicul, meditatia, care fac din trecerea intr-o alta lume un eveniment bogat in semnificatii si nu atat de inspaimantator. Imaginile se prezinta ca o explorare compulsiva a aparentelor pentru a ajunge la centrul ascuns si ferit al fiintei, fiinta a carei reintoarcere o poate provoca in mod magic.
© Patricia Hilbert
Selectia grupului “Memento mori” reconfigureaza contemplarea individului contemporan asupra mortalitatii din el si decodifica pe cat e posibil developari subliminale obsesive izgonite de catre ratiune in subconstient. Altfel, un dictionar vizual despre cum este perceputa moartea in cotidianul actual. Bucurati-va de imagini! Si n-o spunem cu ironie!
