In “10/1”, Bogdan Girbovan jongleaza putin cu timpul si ia la bani marunti istoria noastra din ultimele decenii de comunism prin intermediul unui singur spatiu fizic: locuinta de bloc. Studiul sau fotografic deconspira filozofia unui sistem care si-a facut un scop suprem din uniformizarea radicala a individului. “10/1” este corespondenta fotografica a legendarului pat al lui Procust, toate personajele proiectului fiind trecute, metaforic vorbind, prin patul de cosmar al talharului din Atica. Surghiunit intr-un spatiu limitat si cu personalitatea retezata, individul poate aduce doar modificari minore locuintei sale. Traieste intr-o colivie de beton si nu mai reprezinta o amenintare pentru oranduirea comunista. Garsoniera (apartamentul) e inversul custii lui Faraday: nu-l protejeaza pe cel din interior, ci pe cel din exterior, adica statul/sistemul. Dupa teleportarea in trecut, Bogdan Girbovan face o bucla peste timp si ne aduce din nou in actualitate odata cu modul in care este inteles si exploatat spatiul locativ. Pentru a nu schimba perceptia asupra acestuia, fotografiaza din acelasi unghi, diferentierile fiind doar de decor si personaj. Imaginile sale redau astfel amalgamul de clase sociale care-si duc existenta intr-un cadru marginit si deja cicatrizat. “10/1” e un Turn Babel alegoric despre identitatea sociala si modul de viata al individului.
Bogdan Girbovan
- nascut in 1981, Drobeta Turnu Severin
- locuieste si traieste in Bucuresti
- absolvent al Universitatii Nationale de Arta (sectiunea Fotografie), Bucuresti
- expozitii personale si de grup in Romania, SUA, Franta, Marea Britanie, Elvetia, Spania, Lituania, Turcia, Cehia, Italia, Slovenia etc.
- publicat in: Punctum, NYArts Magazine, Chasseur d’Image, Fotografija Art Magazine, DoR, Around Magazine, Brando Magazine etc.
- website: http://girbovan.ro/
Proiectul lui Bogdan Girbovan include zece fotografii, realizate in zece garsoniere dintr-un bloc din zona de est a Bucurestiului. Cladirea are zece etaje, iar garsonierele sunt situate la mijloc, unele sub altele. Ele sunt identice atat in exterior (fatada), cat si in interior. A ales acest bloc deoarece locuieste in el, la etajul zece, si i-a fost mai usor sa abordeze subiectul. Constructia sa a fost finalizata in anul 1966, alte 70.000 de blocuri fiind construite dupa acelasi plan. “Este un studiu asupra locuintei convenabile, o documentare despre blocurile din Bucuresti construite in perioada comunista. Acestea reprezinta peste 70 de procente dintre tipurile de locuinte din Capitala. Majoritatea lor sunt ca niste cutii care asigura conditii de viata la standarde calitative minime, iesind din discutie confortul si intimitatea”, ne spune Bogdan Girbovan.
De un grotesc absolut, in viziunea fotografului, blocurile aveau drept scop uniformizarea radicala a omului, realizata prin cazarea oamenilor in apartamente identice. Masura trebuia sa stranguleze tendintele individualiste, considerate periculoase pentru Omul Nou. Acesta nu trebuia incurajat sa gandeasca prea mult. Garsonierele acopereau intr-un mod elementar doar necesitatile esentiale de odihna, preparare a hranei, educatie si igiena, asigurand exigente absolut minimale. “Aceste camere pot fi interpretate si ca un grafic psihologic ce reflecta relatia personajelor cu istoria si cu prezentul. Identitatea fiecaruia dintre locatari reorganizeaza spatiul standard in formule personalizate”, puncteaza fotograful.
Proiectul lui Bogdan Girbovan nu pomeneste decat extrem de succinct dimensiunile sociale, culturale si comunicationale ale vietii sociale ale indivizilor. O privire in interiorul acestor garsoniere este ca si o explorare a trecutului si prezentului fiecaruia dintre noi.
Scurta istorie a blocurilor de locuinte
Primele cartiere muncitoresti au aparut in Europa de Est odata cu “Planul principal pentru Moscova”, lansat de Stalin in 1935. Conform acestui plan, trebuiau ridicate cartiere de blocuri similare. Scopul declarat era de a oferi locuinte ieftine taranilor adusi sa lucreze in fabrici si uzine. Apartamentele erau foarte mici, cu bucatarii limitate ca spatiu si in care nu incapea toata familia la masa. Celor carora le erau repartizate li se parea un lux pe care nici nu il visau: apa curenta, canalizare si lumina electrica.
„A locui astazi la bloc inseamna a face parte dintr-o Romanie concentrata, o mica patrie in miniatura, un amestec al mai multor clase sociale in acelasi spatiu. Blocurile de forma patrata sau dreptunghiluara, turnate parca dupa o singura matrita sunt lipsite de orice valoare estetica, atat in exterior, cat si in interior. Ele devenisera pana nu demult expresia crezului absolut al omogenizarii, anonimitatii si grotescului”, afirma Bogdan Girbovan.
Cu vecinii la gramada, mitul societatii fara clase era cel mai bine intruchipat de viata de bloc. Pe aceeasi scara puteai intalni medici, profesori, metalurgisti, mineri, ingineri, pensionari, muncitori agricoli, o intreaga galerie de clase sociale care, coabitand impreuna, realizau fara voie uniformizarea culturala a maselor atat de dorita de comunisti. „Viata la bloc isi supune actorii la un adevarat si crud spectacol al identicului. Spatiile sunt similare: aceleasi tipuri de sufragerii si dormitoare, uneori chiar si aceleasi structuri familiale: mama, tata si doi copii”, precizeaza fotograful.
Aceste tipuri de blocuri exista si astazi. Unul dintre marile regrete ale lui Bogdan Girbovan vizavi de casa/locuinta este ca aceasta ar trebui sa fie un loc productiv, in care se traieste, se gandeste, se schimba si se prelucreaza idei, si nu doar un refugiu, un loc de relaxare si de incarcare a bateriilor. (F.S.)
