No surprises a lui Alexandru Dragos-George are multe dintre datele unei serii aparent hibride, cu imagini care isi mentin forma, dar nu par sa convietuiasca speculativ intre ele. Aproape fiecare cadru da impresia ca vine dintr-un alt registru notional. Poate si pentru ca inainte de a le realiza, fotograful n-a urmarit cu obstinatie un concept anume, acesta s-a profilat abia mai tarziu, dupa ce imaginile se adunasera deja intr-un portofoliu consistent. Ne-am situa insa intr-o grava eroare daca am socoti proiectul sau fara amplitudine si fara rezonanta ca intreg. No surprises divulga si este cat se poate de ancorat intr-o realitate fracturata, imprevizibila, neconventionala si aritmica. Imaginile prezinta lucrurile obisnuite, chiar banale, din jurul nostru, dar asupra carora fotograful proiecteaza o alta perspectiva. Cu insertii extrem de personale in cadru atunci cand acesta cere. Ilogicul, bizareria, doza de fantomatic, absurd si umor – toate sunt camuflate in platitudinea scenelor de fiecare zi. Alexandru Dragos descrie o realitate mai putin vocala, discreta, chiar retrasa, dar nu mai putin insemnata. Un inventar subiectiv, iesit binisor din tipare. Titlul proiectului poate fi citit si in cheie ironica.
- nascut in 1978, Ploiesti
- face fotografie de 10 ani
- website: badlion.ro
- fb: https://www.facebook.com/badlion.ro
„Nu sunt un adept al proiectelor fotografice, poate pentru ca asta presupune o oarecare rigoare si organizare, de care de cele mai multe ori nu dau dovada”, isi incepe Alexandru Dragos scurta marturisire. Il tenteaza insa ideea unui proiect pe care il poti incepe acum si continua la nesfarsit si din aceasta categorie considera ca face parte si No surprises.
Seria sa de fotografii s-a configurat pe parcurs. „Pot spune ca au fost intai imaginile si apoi proiectul, dar odata conturat a continuat sa curga de la sine. Este un proiect in desfasurare si care continua sa aiba destule resurse”, afirma fotograful. Aproape toate imaginile sunt realizate pe film. „Am tot experimentat cu diverse aparate si marci de filme si, desi fotografia pe film este destul de scumpa, prefer sa am permanent la mine un mic point-and-shoot-er si cateva filme de rezerva. Nu se stie niciodata cand incepe invazia extraterestra…”, spune, cu umor, Dragos.
Pana in momentul de fata, proiectul nu are un statement pentru simplul fapt ca fotograful nu crede ca e nevoie de prea multe explicatii si ca imaginile vorbesc de la sine. Ars poetica sa? „Tind sa cred ca evolutia inseamna sa poti exprima la un moment dat esentialul cu cat mai putine elemente, dar, in acelasi timp, fara sa livrezi o fotografie arida, ermetica si lipsita de suflet”. (F.S.)