In Humanless, personajul uman pleaca putin la plimbare. Nu e o evadare intempestiva din peisaj si nimeni nu-l izgoneste voit. Iese din scena discret si nu chiar intru totul, caci in siajul lui raman decoruri care-l relationeaza. In lipsa unui personaj, Cosmin Munteanu e nevoit sa urmareasca si sa dezvolte raporturi intre lucruri, intamplari, fenomene pentru a starni interesul si a compune o poveste. Poate fi o pretinsa alegorie pe tema conditiei umane sau simple note de „umor, ironie sau tristete”. Aproape fiecare dintre imaginile sale indica semne ale trecerii omului. Humanless este o serie despre un personaj in lipsa, despre reprezentarea unor lucruri si limbajul acestora. Cand aminteste de suprarealistul René Magritte cu „La Trahison des images”, Cosmin Munteanu nu face altceva decat sa dirijeze atentia asupra faptului ca orice lucru prezentat intr-o fotografie nu este niciodata obiectul „in sine”, ci doar o reprezentare a lui, mai mult sau mai putin supusa interpretarii. Asta chiar daca imaginile sale nu se despart niciodata de referentul lor, adica de o realitate lejer identificabila, cel putin nu la prima vedere. Si nu pentru toata lumea. Asa stand lucrurile, fotograful agita putin relatia dintre realitatea recognoscibila, reprezentarea ei in imagine si limbajul care se naste in urma acestei reprezentari.
- nascut in 1975, Oradea
- actualmente traieste si lucreaza ca fotograf in Austria
- participari la expozitii de grup
- premiat la concursul „Ziua fotografiei de strada”, editia 2012
- publicat in PHOTO magazine, nikonisti.ro, foto4all.ro, oitzarisme.ro, stevenhuffphoto.com etc
- blog: https://cosminovidiumunteanu.wordpress.com/
- Facebook: https://www.facebook.com/cosminovidiumunteanu/
Cosmin Munteanu fotografiaza curat, ager si, in genere, nesofisticat cand vine vorba despre mesajul pe care vrea sa-l transmita. Imaginile sale provoaca de fiecare data o reactie, fie ca e vorba despre o ironie subtila, fie ca invita discret la meditatie. Uneori, pur si simplu, este vorba despre o compozitie bine aleasa care incanta ochiul. Fotograful cauta contrastul sau similitudinile, orice urma de dialog sau tensiune. Lumea sa pare, uneori, suprarealista si golita de sens, ca in imaginea cu jumatatea de manechin in vitrina, intors cu susul in jos, iar alteori opresiva, dar plina de seva, ca in cadrul cu porumbeii asezati pe umerii statuilor. De cele mai multe ori insa fotografiile sale descretesc terapeutic fruntile.
„Seria am numit-o ”Humanless” nu neaparat in sensul de lipsit de umanitate, ci cu un inteles ad literam si anume fara prezenta oamenilor. E, totusi, doar o impresie. Chiar daca oamenii lipsesc, nefiind prezenti in carne si oase, povestile cuprinse-n imagini descriu traseul acestora. Precum in cadrele mai clasice de fotografie de strada, pe langa momentul in sine, am cautat sa adaug note de umor, ironie sau tristete. Si fara prezenta oamenilor in imagini in mod direct, acestea pot spune mai multe decat o regie sau o sedinta foto. Seria Humanless face o intoarcere la momentul in care fotografia m-a acaparat, cand orice era bun de surprins in cadru. Diferenta e motivul pentru care fotografiez. Pot fi, cred, privite precum celebrul tablou al lui René Magritte, «La Trahison des images» («Tradarea imaginilor»)”, marturiseste fotograful in scurtul sau statement la proiect. (F.S.)