Eroticul isi pierde din puterea de seductie in fotografia de nud semnata de Anca Cernoschi. Nudurile sale nu mai ademenesc instinctiv carnalul, nu-l mai provoaca nemijlocit. Nu pentru ca n-ar avea armele cu care s-o faca, ci pentru ca artistul sacrifica acest lucru in virtutea unei amprente personale si a unei cauze mai nobile: aceea de a conceptualiza corpul gol. Anca Cernoschi desacralizeaza perceptia obisnuita despre nudul feminin pentru a alcatui un alt limbaj vizual, situat in zona alegoriei. Personajele sale n-au chip, sunt deconstruite fizic, lipsite fiind de cap, care pare retezat, sau chiar de alte parti ale trupului, ascunse in rasuciri neobisnuite. Dezarticulat, corpul nu mai are identitate si penduleaza pe granita dintre real si imaginar. Imersiunea in natura, in vegetal, e tot o ratacire de identitate, dar si o domolire a pornirilor primare. Ghemuite pe fundul unui bazin paraginit sau printre radacini, ele par niste ornamente. Refuzandu-le identitatea, nudurile sale trec intr-o dimensiune abstracta, cea in care corpul devine obiect-metafora. Alteori, in unele imagini de studio, dar si ambientale, fotografa duce discret nudul in spatiul suprarealist, gen Bill Brandt, cu detalii supradimensionate in prim-plan si contorsionari stranii. Putine sunt imaginile in care tensiunea conceptuala absenteaza. Fie ca e o abordare, fie ca e alta, Anca Cernoschi stie sa-si aseze subiectul intr-o forma care sa capete si fond. (F.S.)
Anca Cernoschi
- s-a nascut si traieste in Timisoara
- studii: Universitatea de Vest (Arte Decorative si Design), Timisoara
- expozitii personale in Brasov, Botosani, Gura Humorului, Vama Veche
- publicata in JPG Magazine (SUA), DP Arte Fotografica (Portugalia), Fine Art Photo Magazine (Germania), Foto-Video Digital, PHOTO magazine (Romania)
- premii: Margaret Cameron Award (locul II, portret), Nikon International Photo Contest (locul III), nominalizata la Spider Awards (nud) etc
- website: http://ancacernoschi.ro/
Puterea simbolica a nudului
„Desi am studiat alte arte timp de sapte ani, am ramas la fotografie ca mediu de expresie in general si cea pe film de 35mm si format mediu, in special. Deseori sunt intrebata «De ce nudul?» iar pentru mine raspunsul vine extrem de usor: pentru ca a fost mijlocul cel mai potrivit pentru a-mi aduce si materializa ideile in existenta fizica. Deoarece aveam o pregatire anterioara in domeniul vizual, nu am inceput sa caut in alte genuri fotografice ceea ce doream sa exprim, ci am ales direct nudul pentru ca imaginile reprezentand nuduri transmit mai mult decat aparenta corpului, starea de nuditate avand o putere simbolica. Atractia catre acest gen de fotografie a inceput odata cu intelegerea faptului ca goliciunea se diferentiaza de nud; exista o distinctie intre organismul lipsit de haine si corpul imbracat in arta. Transformarea de la corpul gol la nud este, asadar, trecerea de la real la ideal si tocmai acest proces face din nud obiectul perfect pentru arta, fiind cel mai complet exemplu de transformare a materiei intr-o forma.
Corp sau persoana?
Fotografiez atat color cat si alb-negru insa gasesc fotografia monocroma a fi mult mai speciala. Ca abstractie a realitatii, alb-negrul este mult mai eficient in fotografia de nud deoarece pune accentul pe forme si tonuri; esentializand, ne indreapta atentia catre texturi, lumina, contraste.
© Anca Cernoschi
Majoritatea considera nudul ca fiind starea de a fi dezbracat, intr-un mod conceptual care este de asemenea dezgolit de identitate: de exemplu, un corp contorsionat, fara a fi vizibila fata, este un nud; imaginea trateaza corpul (care se intampla sa fie gol) ca un element formal, imaginile tind sa fie mai retinute, minimalizeaza eroticul, se indreapta spre abstract chiar.
Unde nuditatea reprezinta doar lipsa imbracamintii, subiectul are o identitate clara, insasi starea de nuditate fiind subiectul fotografiei. De aceea este important a se stabili, in primul rand, daca interesul fotografului se indreapta catre forma sau catre persoana.
Nudul are tendinta de a crea personaje intr-un ambient, mai degraba decat a spune o poveste despre o persoana reala. In portrete este importanta personalitatea subiectului, dar si modul in care fotograful interactioneaza cu modelul, constientizand faptul ca acesta se afla intr-o pozitie delicata, vulnerabila. Fotografiile surprinse in interioare casnice pot parea comune la prima vedere, dar au farmecul lor si adauga un sentiment ferm de autenticitate portretului.
O mie de cuvinte (?)
Nudurile in peisaj sunt o forma excelenta pentru explorarea problemei omului ca parte din natura sau dinafara ei. Prin compararea formelor umane cu cele ale naturii sau lucrurilor create de om pot sugera omul ca extensie a naturii sau, din contra, opusul ei. Corpul se poate integra sau poate iesi in evidenta.
© Anca Cernoschi
Inca de la inceputul secolului trecut, corpul gol este prezentat ca obiect in sine, folosind in mod grafic o intersectare puternica a liniilor si unghiurilor; el devine o figura cu care se pot crea compozitii geometrice si abstracte. Apropierea de partile corpului sau izolarea lor dau impresia abstractizarii; cand fata nu este vizibila, continutul cadrului tinde sa aiba de-a face mai mult cu linii, forme, texturi decat cu elementele bine definite ale corpului.
Cand natura simbolica a corpului este exploatata, corpul devine metaforic. Aceste imagini pot sa nu fie insotite de o descriere, dar ilustreaza cu siguranta proverbul «o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte». (Anca Cernoschi)
