A venit vremea decontului pentru Remus Țiplea. Cel puțin pentru o bună bucată de vreme. Fotografiază asiduu de peste un deceniu, iar acum are un pic de răgaz să așeze lucrurile. Materialul strâns în tot acest timp poate fi lejer structurat pe mai multe teme. Iar una dinte ele este viața pe timp de iarnă în Țara Oașului, cu tot ce înseamnă aceasta: orașul, oamenii, peisajul, momentele de sărbătoare. ”Astă-iarnă” este a treia carte a sa în decursul ultimilor trei ani de zile, urmând după ”Din Oaș în Paști” (2017) și ”Dumnezeul meu” (2018), toate trei cu un puternic caracter documentar, pe tematică etnografică și religioasă. Dacă în prima dintre ele s-a ocupat de Sărbătoarea Paștelui si evenimentele adiacente acesteia, iar în a doua de cultele religioase din zonă, ”Astă-iarnă” surprinde, în principal, tradițiile și obiceiurile din Țara Oașului care au loc în perioada iernii: Crăciunul, colindatul, tăierea porcului (Ignatul), munca la stânile de oi din împrejurimi, nunta, sfințitul apei (Boboteaza). Între acestea își găsesc loc două momente de respiro care ies din zona fotografiei etnografice, având ca subiect peisajul: urban, cu câteva spectaculoase panorame aeriene, și rural, lacul de la Călinești.
”Astă-iarnă”
- Editura Limes, Cluj-Napoca, 2019
- dimensiuni: 23 x 23cm
- 202 pagini, 165 imagini color
- prefață: Robert Laszlo
- texte și postfață: Remus Vârnav
- comandă la: tiplearemus@gmail.com
Cartea apare cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale și a Consiliului Județean satu Mare. Galeria de la finalul materialului include imagini din fiecare capitol al cărții, plus câteva cadre din interiorul albumului.
”Primăvara din iarna asta”
”Când eram copil, iarna însemna ieșitul cu patinele pe strada principală din centrul orașului, circulația automobilelor pe vremea lui Ceaușescu fiind restricționată. După ce am crescut, iarna însemna foc în sobă și crăpat de lemne, după ce m-am căsătorit, iarna a însemnat schiul și mersul pe toți munții pe care am putut ajunge. După ce m-am apucat de fotografie, iarna a însemnat un anotimp plin de trupe de Vefleim și cete de băieți, de seri de pozat colindatul în biserici, de case deschise pentru a fi sfințite, un anotimp plin de sărbătoare, bucuria familiei și a prietenilor”, mărturisește fotograful.
© Remus Țiplea
Timpul rapidelor schimbări climatice, dar și al vieții și ritmului comunității din care face parte, l-a făcut pe Remus Țiplea să documenteze orice eveniment care se derulează iarna, convins că fiecare anotimp este din ce în ce mai diferit de cel dinainte. ”Au apărut și aici mari schimbări de climă, de obiceiuri, au dispărut săniile trase de cai, fiecare iarnă care trecuse fiind mai altfel decât iarna în curs, iar eu îmi aminteam mereu despre cum a fost… astă-iarnă. Iar astă-iarnă chiar a fost iarnă, nu ca primăvara din iarna asta”, ne spune cu umor fotograful.
Urmaș de seamă
Cele peste 160 de imagini au fost realizate în perioada 2009 – 2018, multe dintre ele nepublicate până acum de către fotograf. Și pentru că este vorba despre Țara Oașului, corespondența cu Ioniță G. Andron (1917 – 1989), cel care imortalizat zona în aproape 100.000 de negative, este inevitabilă. Remus Vârnav, semnatarul posfeței albumului, este convins că Ioniță G. Andron are urmași de seamă, iar ”unul dintre ce mai însemnați, cu șanse mari de izbândă, este fără îndoială Remus Țiplea. Spun asta pentru că, după mine, oricine fotografiază astăzi sistematic Oașul se raportează la fotografiile lui Andron, conștient sau nu. Mai departe însă depinde de fiecare dacă alege să rămână un simplu epigon al maestrului ori luptă ca să-și afle propria cale”.
© Remus Țiplea
Remus Vârnav remarcă ”spiritul de observație și obiectivitatea fotografului, care conferă imaginilor un polisemantism specific: fotografiile «spun» mai mult decât tema, prilejuind sociologului și etnografului observații interesante”. Iar Robert Laszlo în prefață apreciază că ”imaginile sunt genuine fără niciun fel de cosmetizare și grăiesc de la sine despre felul în care modernitatea s-a cuibărit în lumea oșenească”. (F.Ș.)
