Ana Dumitrescu: Exercitiu de libertate

„Toate culturile moderne au un leagan de piatra si de ciment, spune undeva Rabindranath Tagore. Urme adanci lasa aceste ziduri in spiritul omenesc. Ele intiparesc in noi de la inceput axioma: divide et impera. (…) Ziduri de hotar tragem intre natiune si natiune, intre stiinta si stiinta, intre om si natura. Si astfel se naste in noi adanca neincredere in tot ce e dincolo de aceste hotare puse de noi si intotdeauna trebuie o lupta incordata pana sa primim si sa recunoastem ceea ce a ramas inafara de ele”.

Ridicam ziduri de piatra intre om si om. Ne-am obisnuit sa construim fortarete in jurul nostru si sa ne inchidem in ele, uitand cu desavarsire ca dincolo de aceste fortificatii inaltate inconstient isi duce viata o alta fiinta umana. In interiorul zidurilor ne simtim protejati, confortabili in alienarea noastra. Iar libertatea noastra ca indivizi merge pana acolo pana unde se loveste de libertatea altora. Ana Dumitrescu darama aceste granite. Proiectul sau, „De la umbra la lumina”, vorbeste despre apropieri si departari, despre dragostea de om indiferent de natura sexuala a preferintelor acestuia. In Romania, despre comunitatea LGBT inca se vorbeste cu jumatate de gura si cu privirea in pamant, si dintr-o parte, si din alta. Supusa dogmelor de tot felul, societatea romaneasca este inca inchisa atunci cand vine vorba despre drepturile minoritatilor sexuale.

Ana Dumitrescu se aventureaza noaptea pe strazile Bucurestiului si a marilor orase pentru un portret discret si neutru al comunitatii gay, primul de acest fel in fotografia romaneasca, publicat la vremea respectiva intr-o revista de specialitate. E o abordare umanista a subiectului. Imaginile sunt extrem de cuminti si nu au nimic licentios in ele. Este o apropiere „poetica” si calda de cuplurile gay. In unele dintre cadre se simte discursul narativ, dar si o oarecare mis-en-scène asumata de fotograf. Nu se cauta spectaculosul si nici detaliile picante. Asa stand lucrurile, seria Anei Dumitrescu ar putea oricand exorciza demonii din cei care-i considera pe homosexuali inegalii lor. „De la umbra la lumina” este un proiect realizat cu mintea deschisa si un exercitiu de toleranta si libertate.

 

Ana Dumitrescu

• nascuta in 1978
• studii de Biologie si Drept in Franta
• lucreaza in Franta si Romania pentru National Geographic, Mediafax, Agentia Gamma-Rapho
• actualmente, regizor de filme documentare (4 titluri)
• „Licu – o poveste romaneasca”, premiat la DOK Leipzig (Golden Dove, 2017) si eligibil pentru Oscar
• in 2017 fondeaza in Romania propria sa companie de film, „Jules et Films”

 

„Frantuzoaica de origine romana sau romanca de origine franceza, nici eu nu stiu prea bine. M-am stabilit in Romania in 2007 si m-am decis sa vad tara din perspectiva problemelor sale esentiale. O controversa care ma pasioneaza in mod deosebit, poate si datorita formatiei mele umaniste, este situatia minoritatilor intr-o tara care, din pacate, nu accepta intotdeauna diferentele.

 

Scurta confesiune

Prin urmare, m-am hotarat sa ma dedic celor care inca mai sunt considerat impotriva firii. Eu ma consider «gay friendly». Am prieteni gay atat in Franta, cat si in Romania. Este un mediu deschis in gandire si bogat cultural, unde ma simt bine si catre care m-am indreptat inca de cand am sosit in Bucuresti. Poate ca acest lucru se datoreaza influentei lui Nan Goldin, pe care o admir mult. Desi este foarte criticata pentru fotografiile sale considerate «trash», ii admir capacitatea de a se face remarcata, de a sti sa surprinda clipe intime. Ii impartasesc aceasta dorinta de a transmite mesaje prin fotografie, de a depasi tabuurile, de a nu avea limite in ceea ce vrei sa arati. Asta nu inseamna ca nu am o etica. Vreau doar sa ma contopesc cu fotografia si sa-i arat sufletul. Fotografia este un mod minunat de a exorciza temerile, de a vorbi, de a tipa, de a spune, de a arata, de a plange, de a vedea, de a rade si de a te bucura.

In mediul gay din Bucuresti am intalnit oameni minunati care distoneaza de cele mai multe ori cu peisajul. Ca de exemplu, Madonia, o transexuala superba care a devenit modelul meu fetis, cu care ma inteleg perfect si pe care-mi place sa o pozez pe strazile Bucurestiului. Sunt persoane minunate pe care le-am intalnit si cu care fac o adevarata munca in comun.

 

Memento istoric

Homosexualitatea a fost intotdeauna un element tabu in numeroase societati. Cu atat mai mult in fostele tari din Europa de Est unde amenintarile cu inchisoarea inca mai sunt proaspete in memorie. In Romania, homosexualitatea a fost interzisa pana in 30 ianuarie 2002, data la care Articolul 200 din Codul Penal, care incrimina relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, a fost abrogat ca urmare a campaniei initiate in 1997 de catre Asociatia Accept. A fost nevoie de cinci ani pentru a obtine dreptul la libertate, la 12 ani de la caderea comunismului.

In Romania de astazi, homofobia este foarte prezenta. Am dus o adevarat munca impreuna cu cei de la Asociatia Accept, care lupta pentru drepturile comunitatii gay. Problemele cu care se confrunta persoanele gay din Romania sunt aceleasi ca in restul lumii: dreptul la casatorie, dreptul de a adopta, dreptul de succesiune, egalitate in drepturi cu alte cupluri. Acest lucru nu este vazut cu ochi buni intr-o tara in care oamenii se intreaba de ce o minoritate indrazneste sa isi ceara drepturile.

In Capitala, homosexualitatea este mai tolerata fata de orasele de provincie. Marile orase precum Timisoara si Cluj ofera mai multa libertate. In general, nimeni nu recunoaste deschis ca e homofob, toti se lauda ca sunt extraordinar de deschisi la minte, dar pe masura ce aprofundezi problema, prejudecatile incep sa iasa la iveala.

 

Imaginile

Aceste fotografii sunt facute pentru a ilustra problemele fundamentale ale cuplurilor gay. Am vrut sa surprind si sa arat lucrurile dintr-un unghi diferit. Multi oameni inca nu reusesc sa-si asume orientarea sexuala deschis din cauza intolerantei si de teama de a nu fi judecati. Cuplurile gay care au acceptat sa fie fotografiate sunt militante angajate in lupta impotriva homofobiei. Datorita acestei relatii de incredere care s-a creat intre noi am reusit nsa realizez aceasta serie de fotografii.

Unele imagini pot placea, altele nu. Scopul lor nu este de a soca, ci de a da de gandit. Reamintesc faptul ca sunt apolitica si ca aceste fotografii sunt facute pentru a arata clipe de viata asa cum le-am perceput si le-am vazut eu. Angajamentul meu ramane personal, ma consider un simplu fotograf. De altfel, am evitat contactul cu toate mijloacele mass-media. Nu am televizor. Imi place sa pot vedea lucrurile din propria mea perspectiva. Nu stiu cine poate fi cunoscut si cine nu. Cand intalnesc pe cineva, intalnesc o fiinta umana. Statutul, notorietatea, originile si viata sa nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza Omul care e in fata mea. Nu-mi plac etichetele puse cu prea multa usurinta.

O parte dintre fotografii sunt nfacute noaptea, nu pentru a ascunde ceva, ci pur si simplu pentru ca imi place lumina urbana reflectata pe fetele oamenilor. De aici vine si titlul seriei „De la umbra la lumina”. De la umbra de sub care comunitatea gay a putut iesi pentru a-si putea trai alegerea in libertate deplina. De la umbra in care au fost facute, la lumina in care au fost expuse.

Imaginile prezentate reflecta realitatea. O privire, un gest tandru, toate aceastea in fata unui obiectiv de 50mm care incearca sa nu-si faca simtita prezenta. Asta caut eu. Nu o provocare inutila, ci doar o realitate pe care s-o radau cu maxima neutralitate. Realizarea acestor fotografii nu a creat niciun fel de ostilitate. Nimeni nu a aruncat priviri dezaprobatoare. Pe oameni nu ii intereseaza cu adevarat ce se intampla in jurul lor, fiind prinsi in valtoarea propriei lor existente. Doar un barbat in varsta s-a intrebat de ce o femeie facea poze unor barbati. Nu i se parea prea politicos.” (Ana Dumitrescu)

 

Stonewall si emanciparea gay

Cea mai permisiva tara din lume in ceea ce priveste drepturile persoanelor gay este Olanda. Comunitatea gay olandeza a fost recunoscuta oficial inca din anii ’40, cu cateva decenii inaintea altor tari. Faimosul pachet de legi Hollandish Homojfilia din anii ’60 este primul care aduce masuri pentru diminuarea discriminarii in Olanda si pentru acceptare si toleranta. Aceeasi tara este prima din lume care legalizeaza in 1997 casatoriile homosexuale.

Un punct de referinta pentru emanciparea gay l-a constituit incidentul de la barul Stonewall Inn din New York din 27-28 iunie 1969. Atunci, intr-un raid al politiei locale au fost agresati si arestati mai multi clienti ai barului, fapt care a dus la o revolta in noaptea care a urmat, 2.000 de persoane rezistand in fata a 4.000 de politisti. Protestul a continuat cateva nopti la rand. La o saptamana de la incident a fost organizat un mars de protest al comunitatilor gay de pe intreg teritoriul Satelor Unite, manifestantii cerand public pentru prima data dezincriminarea homosexualitatii si acordarea de drepturi egale cu ale celorlalti cetateni. Marsul constituie punctul de pornire pentru paradele gay pride, care au loc astazi in diferite orase ale lumii, inclusiv Bucuresti.

 

Hall of fame

In decursul istoriei multe personalitati au intregit intr-un fel sau altul comunitatea gay. Majoritatea dintre ele s-au ferit de oprobiul public si de afurisenia Bisericii, recunoscand doar in cercurile de prieteni preferinta pentru persoanele de acelasi sex. Citite printre randuri, operele lor ascund o sumedenie de chei, incifrate in prezentari obisnuite. Ultimele decenii au dezghetat apele si tot mai multe celebritati ies in public cu adevarata lor personalitate.

Iata o lista scurta care include mari personalitati, unele dintre ele schimband definitiv cursul istoriei prin contributiile lor: Alexandru Macedon, Aristotel, Socrate, Platon, Hadrian, Richard Inima-de-Leu. Iuliu Cezar, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Francis Bacon, Maria Antoaneta, Erasmus, Lord Byron, Pentru cel Mare, Walt Whitman. P.I. Ceaikovski, Papa Benedict al IX-lea, Marcel Proust, Herman Melville, Federico Garcia Lorca, Oscar Wilde, Virginia Woolf, Hans Christian Andersen, Marguerite Yourcenar, Tennessee Williams, rainer Maria Rilke, Andy Warhol, Frida Kahlo, Jean Cocteau, Jean Marais, Leonard Bernstein, Pier Paolo Pasolini, Yukio Mishima, Janis Joplin, Edgar J. Hoover, Rudolf Nureyev, Ian McKellen, Martina Navratilova, Freddie Mercury, Dolce & Gabbana, Jean-Paul Gaultier etc.

 

Legislatia romaneasca

Legislatia romaneasca in ceea ce priveste relatiile homosexuale incepe cu Alexandru Ioan Cuza. Codul Penal pe care acesta l-a promulgat in anul 1864 stabilea diferente intre tratamentul relatiilor sexuale hetero sau homosexuale. Din punct de vedere penal, relatiile homosexuale sunt sanctionate in aceleasi situatii cand devin pedepsibile si relatiile sexuale normale, adica atunci cand se constata ca sunt savarsite cu violenta sau constituie un ultraj public contra pudorii.

Carol al II-lea schimba macazul si incrimineaza homosexualitatea in Codul Penal din 1937, perioada care se suprapune peste ascensiunea rapida a nazismului. Daca provoaca scandal public, actele sexuale intre barbati sau intre femei sunt pedepsite cu inchisoare corectionala intre sase luni si doi ani de zile. In cazul in care actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este de inchisoare corectionala de la trei ani in sus, in functie de gravitatea situatiei. Aceeasi pedeapsa se aplica in cazul in care persoana este mai mica de 14 ani, chiar daca nu s-a produs scandal public.

Perioada comunista inaspreste pedepsele de la minimum doi ani pana la maximum cinci si scoate conditionarea „scandalului public” incriminand orice raport sexual consimtit intre persoane de acelasi sex. Faimosul Articol 200 din Codul Penal stipula ca „relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex se pedepsesc cu inchisoare de la unu la cinci ani”. Presiunea comunistilor impiedica dezvoltarea publica a oricarui tip de identitate homosexuala. Mai mult decat atat, Articolul 200 devine in aceasta perioada un eficient instrument de santaj politic. Persoanele gay erau obligate sa colaboreze cu Securitatea pentru ca identitatea lor sexuala sa nu fie element de batjocura in societate, situatie care ar fi atras imediat condamnarea la inchisoare.

Romania abroga in anul 2001 Articolul 200, motivand ca in timpul scurs de la evenimentele din 1989 acesta n-a fost niciodata pus in aplicare. Cuplurile gay insa nu se pot casatori si nici adopta copii pentru ca nu sunt recunoscuti legal ca o familie. Desi s-au facut pasi importanti, inclusiv o lege a discriminarii adoptata in 2000, Romania se afla printre ultimele tari din UE care nu recunosc nicio forma de uniune civila intre persoane de acelasi sex. (F.S.)