Remus Tiplea: Confesiuni religioase

Cultele au fost intotdeauna guvernate de dogmatism si intoleranta, in forme mai usoare sau mai radicale. Sa spargi carapacea in care unele dintre ele s-au inchis de-a lungul vremii poate fi o incercare sisifica. Remus Tiplea a reusit sa patrunda acolo unde e greu sa ajungi: in camara lor secreta. Timp de sase ani de zile a documentat evenimentele importante din viata a sase comunitati religioase. Niciun alt fotograf din Romania nu a petrecut atata timp in mijlocul acestora. Nu i-a fost deloc usor. Uneori a trebuit sa-si schimbe infatisarea si sa indure umilinte. A meritat insa pentru ca proiectul sau n-are momente de respiro: fiecare fotografie e una de rezistenta. Nu exista imagini de umplere. Cadrele surprind si ne fac martorii unor scene peste care a fost trasa pana acum cortina. Au o putere de absorbtie nebanuita si oralitatea unei naratiuni de prim rang. „Confesiuni religioase” este un proiect epic prin dimensiuni, care configureaza echidistant portretul social si moral al celor mai importante comunitati ecleziastice din Romania de astazi.

 

Remus Tiplea

• nascut in 1972, Negresti-Oas
• co-organizator si expozant la „Versus dar Impreuna”
• finalist cu „Ciurdarii” la Sony World Photography Awards 2016, serie expusa in: Londra, Berlin, Beijing, New York, Milano etc.
• publica in: The Guardian, The Telegraph, La Repubblica, National Geographic, The Huffington Post, LensCulture, Vice etc
• expozitii de grup si personale: Cluj-Napoca, Satu Mare, Vama Veche, Alba Iulia, Baia Mare, Lisabona etc
• blog: http://remustiplea.blogspot.ro/

 

„Am inceput proiectul in 2011 dintr-o pura intamplare: venise Petrut Calinescu in Oas sa faca «Mandrie si Beton» si l-am dus la o manastire unde se facea pelerinaj. Am pozat si mi-a placut. M-a incurajat mult Ciprian Ciocan sa continui si uite-asa, din pas in pas, m-am lasat prins intre rugaciunile a sase confesiuni religioase”, marturiseste Remus Tiplea.

 

De la scepticism la incredere

Uneori mai greu, alteori mai usor, fotograful a fost acceptat pana la urma in mijlocul acestor comunitati, incepand cu ortodocsii majoritari si mai apoi cu tot ce inseamna viata religioasa in zona: catolici, penticostali, martori ai lui Iehova, adventisti, protestanti. „La inceput a fost destul de greu sa ma impun, mai ales ca lumea nu ma stia de fotograf. Avand insa prieteni in toate mediile religioase am reusit sa gasesc sprijinul necesar. Am fost foarte deschis fata de ei: le-am povestit si explicat, cu rabdare, ce vreau sa fac. De sute de ori. Fiecarui preot, pastor sau conducator de adunare i-am vorbit despre detaliile proiectului, ce ma intereseaza si cum vreau sa fac. Mereu am explicat ca nu ma intereseaza sa arat lumii eventualele comportamente sau scene discutabile petrecute in comunitatea lor. Reveneam mereu cu pozele evenimentelor la care fusesem acceptat si incet-incet le-am castigat increderea. Ajunsesem la un moment dat sa fiu cautat si instiintat chiar de catre ei in ceea ce priveste evenimentele importante ale fiecarei comunitati in parte”, spune fotograful.

Nu toate lucrurile s-au derulat rotund pentru Remus Tiplea si nu toate experientele traite au avut parfum de trandafiri. Unii membri ai confesiunilor l-au primit cu scepticism de la bun inceput. Un preot l-a intrebat de la prima intalnire daca face bani din pozele realizate. „Nu, i-a raspuns fotograful. Cine ar plati pentru poze cu oameni in biserici sau cu pocaiti?” Explicatia se pare ca l-a multumit pe preot devreme ce fotograful a avut apoi usa deschisa la toate evenimentele derulate de acea biserica.

 

Cea mai importanta religie din lume

Altii au fost mai obtuzi. „La o anumita confesiune, conducatorul zonal a trimis un om la mine sa-mi spuna ca nu mai pot ramane la eveniment daca nu ma duc sa-mi dau jos barba. M-am simtit umilit, dar am trecut peste incident. El, nu…”, povesteste Remus Tiplea.

Multi l-au primit cu bratele deschise si s-au rugat pentru fotograful prezent in biserica lor. Unii au incercat sa-l converteasca, iar altii profitat de bunavointa sa pentru a-l chema sa fotografieze tot felul de lucruri mai putin importante pentru viata comunitatii din care faceau parte. Momentele dificile le-a depasit cu rabdare, „cu multa rabdare”.

La sase ani de la inceperea proiectului, Remus Tiplea a extras perfect esentialul din experientele traite. Concluzia sa poate functiona oricand si oriunde ca motor si povata calauzitoare pentru omenire. „Proiectul in sine m-a facut sa-mi dau seama de un lucru primordial, acela de a fi un om bun, mereu mai bun. Asta trebuie sa te invete orice biserica din lume. Asta este cea mai importanta religie de pe fata pamantului: sa fii un om bun!”, afirma, cu tarie si convingere, fotograful. (F.S.)