Antonin Kratochvil: Broken Dream

Antonin Kratochvil este unul dintre cei mai aclamaţi fotojurnalişti din lume la ora actuală. Este recunoscut pentru angajamentul faţă de cauzele sociale şi de mediu, dar documentează cu aceeaşi pricepere o arie largă de subiecte, de la războaie şi revolte umane până la strălucirea de plastic a Hollywood-ului. Lucrările sale sunt produsul unor procese şi trăiri personale, al unor relaţionări apropiate cu subiectele şi al unor experienţe vizuale limită. Trăiește drama exilului și a lagărelor de refugiați din Europa Occidentală, dar reușește să străbată lumea-n lung și-n lat pentru munca la diferite proiecte. Unul dintre acestea îl va readuce în zona enclavizată a Cortinei de Fier pentru a înțelege mai bine mecanismele întunecate ale lui Homo Sovieticus.

Aşa se naște „Broken Dream”, un proiect derulat timp de 20 de ani pentru care vizitează de mai multe ori şi România. Imaginile developează atmosfera terifiantă a lagărelor comuniste, cu personaje pe chipul cărora se citește teama și deznădejdea. Trăiesc în minciună și suferință, captive într-un univers al recluziunii la care au fost forțați să se adapteze. Sărăcia și poluarea îi face și mai anxioși; nu e de mirare, așadar, că fotografiile îi arată ca pe niște marginali. Știi de unde vin, dar nu știi încotro se îndreaptă. Reprimarea sistematică a individului în societățile totalitare le-a paralizat sufletul și le-a ucis orice scânteie de speranță în priviri. Marele atu al proiectului este că evită adevărul în facsimil, eludează cifrele pentru a oferi privitorului fața necenzurată a realității. Antonin Kratochvil coboară între oameni și arată ce se întâmplă cu sufletul uman atunci când viața îți este sechestrată și când fotografia merge până la capăt.

Arestat de mai bine de 20 de ori în Europa de Est și catalogat ca spion, cu filmele confiscate de multe ori, atacat de poliția secretă în anii ’80, Antonin Kratochvil e vocea cea mai îndreptățită de a pune degetul pe o rană care încă mai doare și care încă nu și-a consumat toate sechelele. Materialul de față survolează lejer întreaga viață și carieră a lui Antonin Kratochvil, nu doar munca la „Broken Dream”, cu o biografie ceva mai extinsă decât prezentăm în mod obișnuit și cu scurte descrieri ale celorlalte proiecte (cărți) ale sale. În plus, fotograful ceh a acceptat să ne povestească prin ce a trebuit să treacă și în ce condiții a realizat trei dintre imaginile din România. Este unul dintre cei mai valoroși fotografi publicați pe Mondorama în decursul anilor, numele său devenind sinonim cu fotojurnalismul de înaltă clasă și cu excelența în fotografie. Imaginile din selecția de la finalul materialului au fost aranjate în funcție de anii în care au fost făcute, din 1976 până în 1996.

Date bio:

• născut în 12 aprilie 1947, Lovosice, Cehoslovacia
• studii: Bachelor of Fine Arts, Gerrit Rietveld Art Academy, Amsterdam
• 1976: începe proiectul „Broken Dream”
• membru fondator al VII Photo Agency
• premii începând din 1975: Infinity Award (1991), Picture of the Year (1992), Leica Medal of Excellence (1994), World Press Photo (1997, 2003), Lucie Award (2005) etc
• pagina web: antoninkratochvil.com

 

Născut și crescut în Cehoslovacia, Antonin Kratochvil a trebuit să îndure încă de la început presiunea autorităților asupra artistului care, indiferent că era actor, pictor sau fotograf, trebuia să găsească subtrefugii pentru a-și face meseria. Propaganda era o parte importantă a culturii în acea vreme și era extrem de dificil pentru oricine să-și publice lucrările.

 

Când artiștii merg până la capăt

„Nu exista audiență în arena publică, explică Antonin. Erai cunoscut doar în mediile underground. Mi-amintesc faptul că un profesor de şcoală, dl. Strit, a fost întemniţat, iar lucrările sale confiscate, doar pentru «vina» de a-şi fotografia satul natal.” Așa i-a venit ideea unui fotoreportaj despre țările totalitare din Europa de Est. „Mă înfiora până la dezgust și furie, continuă fotograful, realitatea din ţările totalitare: politicieni corupţi şi fără remuşcări, poluare, sărăcie şi mărfuri de proastă calitate, distrugere sistematică a individului prin toate mijloacele de reprimare. Cu toate acestea, clasa politică se lăuda cu mari realizări şi viitor luminos.

Am văzut şi experimentat toate astea şi am încercat să le redau cât se poate de direct şi onest în imaginile mele. Tot ce vroiam era să pot documenta fotografic modul în care aceste populaţii sărace şi obidite s-au adaptat la minciună şi suferinţă, cum s-au obişnuit cu ele şi cum au fost în cele din urmă obligaţi să uite când cortina comunismului a căzut. Stalin a spus că artiştii sunt inginerii sufletului uman. Am căutat să arat ce se întâmplă cu sufletul când aceşti ingineri merg până la capăt.

 

Fotojurnalist sau spion?

Antonin Kratochvil știa foarte bine că va fi aproape imposibil să lucreze ca fotojurnalist în Europa de Est. Pentru a lua pulsul lucrurilor a început, așa cum era și firesc, să fotografieze întâi în Cehoslovacia.

„Lumea aceea era și casa mea. În același timp însă era și un univers de care vroiam să fug. Erau locuri de care mă simţeam atras, dar în egală măsură le şi repudiam. Am fost atras de ele pentru că erau casa memoriilor mele. Ştiam asta foarte bine, dar Vestul nu ştia. Existau foarte puţini fotografi care lucrau în acea parte a continentului. În vremea aceea, a face fotografii în Europa de Est era o adevărată aventură, în primul rând pentru că un fotograf sau un jurnalist erau catalogaţi drept spioni. Am fost arestat de mai bine de 20 de ori în timp ce fotografiam în România, Polonia, Cehoslovacia.

De fiecare dată când am fotografiat în estul Europei a trebuit să mă amestec printre oamenii locului, pentru a mi se pierde urma. Am învăţat să-mi ascund camera foto, să fotografiez pe ascuns şi să mă dau drept un turist obişnuit. Chiar şi aşa, filmele mele au fost confiscate de nenumărate ori. Pentru a atinge un anumit nivel de invizibilitate, ajută foarte mult să cunoşti limba şi cultura locului”, ne spune Antonin.

Părăsește Cehoslovacia pe vremea când încă era tânăr. Era deja urmărit de autorități. Se întoarce după nouă ani de exil la adăpostul unei fragile cetățenii americane dobândite între timp, într-o perioadă în care situația politică nu era deloc favorabilă. Vroia însă să descopere trăsătura comună a lui Homo Sovieticus, categorie în care se include și el. A fost un drum inițiatic al descoperiri de sine. Proiectul «Broken Dream» îi ia 20 de ani pentru a-l finaliza. Imaginile sunt realizate în perioada 1976 – 1996 și fac obiectul cărții cu același titlu.

 

Vizitele în România

Vine pentru prima dată în România în anul 1978, concentrându-se pe ceremoniile de nuntă și înmormântare din Transilvania, dar și pe alte sărbători calendaristice. Nu sunt cele mai bune circumstanțe pentru un fotograf, dar nici cele mai lipsite de speranță.

„Prezenţa poliţiei nu era atât de apăsătoare în 1978 încât să mă împiedice să fac fotografii. M-am întors în România în 1986 şi paranoia ajunsese în punctul maxim. Acum, prezenţa agenţilor de siguranţă era copleşitoare. De data asta, m-am concentrat pe comunităţile nomade de rromi din apropierea graniţei cu Republica Moldova de astăzi. Am revenit în România în 1990 cu scopul de a documenta pentru New York Times Magazine moştenirea comunismului.

Proiectul a fost denumit «Zonele poluate ale Europei de Est». Am fotografiat mult în regiunea Copşa Mică, una dintre cele mai afectate zone incluse în proiect. Apoi, am documentat migraţia rromilor şi ţinutul găzarilor. Ultima dată am vizitat România în 2007 pentru o campanie Ray Ban. Am profitat de ocazie şi m-am concentrat asupra a ceea ce a mai rămas din cultura saxonă în Transilvania. România a rămas de-a lungul anilor unul din locurile mele favorite pentru fotografie”, mărturisește Antonin Kratochvil.

 

Riscuri majore

Regiunile enclavizate pun întotdeauna la index libertatea de exprimare a individului. Experimentezi riscuri majore alegând să documentezi realitatea nefardată a vieții în astfel de locuri. Fără niciun fel de metafore, uneori viața îți este în real pericol.

„Presiunea venea din partea poliției și a agenților informatori. Am fost atacat fotografiind în Praga, la mijlocul anilor ’80. Poliţia secretă m-a încolţit într-un pasaj întunecat din oraş şi se pregătea să mă linşeze. Am reuşit cu greu să mă strecor şi să scap. Mai apoi, am fost obligat să aleg din nou calea exilului până când Revoluţia de Catifea era în derulare. M-au impresionat însă onestitatea şi ospitalitatea întâlnită peste tot în estul Europei. Oamenii erau curajoşi, mereu deschişi la comunicarea cu străinii, chiar dacă acest lucru le punea viaţa în pericol. Deşi trebuiau să raporteze întâlnirile, cu riscul de a fi arestaţi, nu o făceau. Împărţeau totul cu mine, iar eu am făcut la fel. Mi-am făcut prieteni foarte apropiaţi în călătoriile mele prin Europa de Est”, afirmă fotograful.

 

Amintiri care bântuie

L-am întrebat pe Antonin Kratochvil dacă are amintiri care îl bântuie după o viață de fotografiat în cele mai diverse și periculoase zonele ale lumii.

„Amintirile care mă dor cel mai mult sunt cele legate de războaiele din Balcani. Măcelul unor întregi populaţii încă mă mai bântuie. Sunt mulţumit însă pentru faptul că pot oferi o voce, o identitate, oamenilor care au fost reduşi la tăcere decenii la rând”, afirmă fotograful ceh.

Multipremiat și aclamat internațional, Antonin Kratochvil ne spune, cu o dezarmantă sinceritate, că premiile nu schimbă nimic: „Important este să știi că faci ceea ce trebuie.”

 

Povești din România

„Scream”

„Scream”, este una dintre imaginile favorite ale lui Antonin Kratochvil şi a fost realizată imediat după căderea lui Nicolae Ceauşescu, când agenţii de securitate mişunau încă în jur. Locaţia este o groapă de gunoi de lângă Bucureşti, „una dintre cele mai mari din Europa”, crede fotograful. „Îmi plăcea această groapă; arăta ca un cancer care se extindea într-o frumoasă vale din afara oraşului şi copleşea tot. Fotografiasem şi mă pregăteam să mă întorc. Erau maşini şi agenţi de poliţie în zonă şi vorbeau la un moment dat cu paznicul zonei, cel care mă lăsase iniţial să fotografiez groapa. Situaţia s-a schimbat rapid cu 180 de grade. Paznicul devenise extrem de furios, se îndrepta spre mine şi vroia să-mi confişte filmul. Mi-am spus: «Orice altceva, dar acest lucru nu se va întâmpla! Eram sigur de asta”.

Timp de o jumătate de oră ne-am certat îngrozitor, cu înjurături şi ameninţări făţişe. Ştiam că dacă cedez prea uşor, risc sa fiu considerat dubios. Am reuşit să schimb rolele de film şi i-am dat  în cele din urmă o rolă goală. M-am prefăcut supărat; a trebuit să joc puţin teatru pentru a-mi păstra imaginile. A scos filmul şi l-a voalat triumfător cu un şuierat de satisfacţie. A fost momentul în care l-am fotografiat”, povesteşte Antonin Kratochvil. Nu era prima dată când i se confiscau filmele în Europa de Est. Întotdeauna însă avea grijă să le dădea role goale. „Aşa s-a născut cartea «Broken Dream»”, afirmă fotograful.

 

Polluted garden

În 1990 propune pentru New York Times Magazine un proiect-eseu care viza una dintre rănile adânci ale comunismului: regiunile poluate din Europa de Est şi cum industrializarea forţată a distrus ţările din zonă.

„Eram la Copşa Mică şi ploaia îmi înnegrise toate hainele. Stropii negri se datorau poluării atmosferei cu cauciucul produs de fabrica din oraş. Totul era negru în jur, de la peisaj, copaci, şosele şi case până la oameni. Personajul din imagine este grădinar. Muncea, practic, într-un mediu extrem de otrăvit chiar şi pentru mine, care eram doar în trecere. Deşi putea avea şi muri de cancer, omul acesta nu renunţase nicio clipă la grădinărit. I-am făcut o fotografie la care ţin foarte mult”, ne spune Antonin Kratochvil. Imaginea de care vorbeşte fotograful ilustrează coperta cărţii „Broken Dream”.

 

Găzarii

Imaginea e realizată în apropierea unor conducte de petrol din România. „Oamenii pe care-i vedeţi în imagine erau numiţi găzari, pentru faptul că săpau pământul din jurul rafinăriilor de petrol în căutare de gazolină.

Aceasta se scurgea ici şi colo în sol din conductele fisurate care plecau sau soseau la rafinării, În general, în jurul acestor uzine, pe o rază de mai mulţi kilometri pătraţi, solul era îmbibat cu gazolină. Se săpau gropi pentru acumularea petrolului de până la doi metri adâncime. Combustibilul era atât de pur că îl puteai turna direct în rezervorul maşinii, porneai motorul şi o luai din loc fără nicio problemă. Afacerile erau orchestrate de bande de rromi. După câţiva ani am aflat că găzarii nu mai există”, explică fotograful ceh. (F.Ș.)

 

Itinerar biografic

Antonin Kratochvil se naşte la Lovosice, un orăşel situat în nordul Boemiei, la 60 de kilometri nord-vest de Praga. Moşteneşte pasiunea pentru fotografie de la tatăl său, el însuşi un fotograf cunoscut în deceniile următoare celui de-al doilea război mondial. Realiza în special reportaje despre realităţile vremii, dar a fost repede redus la tăcere de autorităţi şi a sfârşit prin a fotografia doar portrete în studio.

La doi ani după naşterea viitorului mare fotojurnalist, familia sa este trimisă într-un domiciliu forţat la Vinor, unul dintre districtele capitalei Praga, pentru a putea fi supravegheată mai bine. Timp de patru ani de zile familia sa trăieşte drama unui exil în propria ţară. După absolvirea claselor elementare la Karlin, într-un alt district praghez, se angajează ca ajutor de sudor pentru compania naţională de construcţii. Anul 1967 îl găseşte lucrând ca recuziter pentru Televiziunea Naţională din Cehoslovacia.

Părăseşte ilegal ţara în acelaşi an, cu doar câteva luni înainte de invazia concertată de Rusia din vara anului 1968. „Trebuie să pleci, eşti pe lista lor, n-o să-ţi fie deloc bine dacă rămâi aici” i-a spus tatăl său. „Am trecut graniţa ilegal, îşi aminteşte Antonin Kratochvil, şi mi-am petrecut o bună perioadă de timp în lagărele de refugiaţi din Europa Occidentală.

În primii ani mi-a fost extrem de greu, eram preocupat mereu de ce o să mănânc şi cum o să mă protejez”. În timpul mişcărilor din primăvara 1968, înainte de invazie, a vrut să se întoarcă în ţară, dar tatăl său l-a sfătuit să n-o facă. L-a vizitat mai târziu în America, i-a văzut lucrările şi i-a plăcut. „Cred că a murit liniştit”, spune Antonin Kratochvil. La cinci ani după fuga din ţară absolveşte cursurile Gerrit Rietveld Art Academy din Amsterdam, Olanda, cu gradul de Bachelor of Fine Arts.

Pleacă în 1972 în Statele Unite şi se stabileşte în California. Lucrează în primii doi ani ca junior artist pentru L.A. Times. Un an mai târziu renunţă la colaborarea cu cunoscuta publicaţie americană şi îşi deschide un studio la Hollywood. Devine cetăţean american şi în anul 1976, timp de şase luni, călătoreşte în America Centrală şi de Sud într-un demers fotografic personal. În acelaşi an pleacă în Polonia, punctul de pornire al megaproiectului „Broken Dream”.

Lucrurile sunt clare de acum înainte. Antonin Kratochvil va face fotojurnalism de înaltă clasă, concentrându-se pe subiectul său drag: umanitatea în criză. În anii 1977-1978 face un tur fotografic al lumii, iar în 1979 îşi deschide un studio la München. Îi este reacordată cetăţenia cehă abia în anul 1999. În 2000 devine membru fondator al VII Photo Agency. Începând din anul 1982 vernisează expoziţii personale în diverse ţări ale lumii: SUA, Germania, Cehia, Franţa, Marea Britanie, Mexic, Italia etc. Participă şi la expoziţii de grup în Japonia, Olanda, Canada, Spania etc. Lucrări ale lui sunt incluse în colecţii permanente la Biblioteca Naţională din Paris şi la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco şi în numeroase alte colecţii private.

Articole despre Antonin Kratochvil au apărut de-a lungul vremii în Zoom, Photorevue (Franţa), Picture Magazine, American Photo, Natural History, Los Angeles Times, Sunday Magazine, Life Magazine, Corriere della Sera, Black and White (Australia) etc. Câteva zeci de premii importante jalonează ultimii 30 de ani de carieră a lui Antonin Kratochvil, printre care mai multe World Press Photo, două dintre ele numai la ediţia din 2003, fapt singular în fotojurnalismul de înaltă ţinută.

 

Cărţi

Broken Dream: 20 years of war in Estern Europe

Monacelli Press, New York, 1997, cost: 36,50 dolari. Cartea documentează faţa neagră a comunismului din ţările Europei de Est (Albania, Ungaria, Polonia, România, Germania de Est, Uniunea Sovietică,) într-o epocă de masivă corupţie, poluare, singurătate, teroare.

 

Incognito

Arena Editions, Santa Fe, SUA, 2001, 160 de pagini, format: 250x310mm, cost: 37,50 dolari. A doua sa carte propune o altă faţă a modernităţii: industria de divertisment. Galeria de portrete îi cuprinde printre alţii pe Liv Tyler, David Bowie, Willem Dafoe, Jean Reno, Billy Bob Thornton, care semnează şi prefaţa cărţii, Bernardo Bertolucci, Jessica Lang, Bob Dylan., Patricia Arquette.

 

Sopravvivere

Motta Edittore, Milan, Italy, 2001. Cartea include imagini din nouă ţări diferite experimentând durerea şi tragedia: Afganistan, Angola, Cuba, Guatemala, Mongolia, Nagorno-Karabakh, Rwanda, Venezuela şi Zimbabwe. Este o poveste despre sărăcie, suferinţă, violenţă şi disperare.

 

Vanishing

De.MO, 2005, 244 de pagini, format: 358x234mm, cost: 40 de dolari. Co Cartea câştigă Golden Light Award 2005 pentru Best Documentary Book. Conţine 16 eseuri realizate în 16 ani şi abordează diferite forme ale vieţii pe cale de dispariţie: catastrofe naturale, umane, extincţia populaţiilor indigene. „Sper că «Vanishing» va deveni un punct de referinţă pentru problemele pe care le ridică şi pentru faptul că avertizează asupra dispariţiei oricărei forme de viaţă de pe planetă”, ne spune Antonin. Imaginile sunt realizate în Guyana, Boemia, Beirut, Bolivia, Congo, Louisiana, Zimbabwe, Ecuador, Praga, Chernobyl, Angola, Marea Caspică, Cambodgia, Iraq şi New York.

 

Persona

Slovart, 2006, 192 de pagini, format: 515x375mm, cost: 65 de euro. Publicaţia include o galerie impresionantă de portrete, de la preşedinţi de state, George Bush şi Saddam Hussein până la figuri din showbiz-ul mondial: Harvey Keitel, Ray Liotta, Deborah Harry, Bono şi alţii.

 

Moscow Nights

De.MO, 2008, 112 pagini, cost: 16,47 dolari. Viaţa de noapte a marii capitale ruse: puternică, necenzurată, frumoasă şi agitată. Albumul se dovedeşte a fi un tur voyeuristic documentând răsfăţul, decadenţa şi hedonismul generaţiei tinere. Noii ţari pozează cu o suavă indiferenţă faţă de Mama Rusia şi elita sa.

 

AK47

Daniel Printer, Praga, 2019. Dimensiuni: 240 x 320mm. 316 pagini. Monografie Antonin Kratochvil. Titlul vine de la numele fotografului și de la anul nașterii: 1947. Carte mult-așteptată care surprinde cele mai faimoase fotografii ale sale, de la conflictele din Afganistan și Irak, la genocidul din Rwanda și sărăcia din India și Africa. Volumul include și întâlniri cu celebritățile, lumea cluburilor de noapte din Moscova, distrugerea ireversibilă a naturii, perioada exilului și a lagărelor de refugiați din Europa Occidentală, Legiunea Străină etc (F.Ș.)