Din orice unghi l-ai privi, „Rondul de noapte” a lui Rembrandt iti lasa mereu senzatia ca toata acea lume de archebuzieri vine peste tine; portretistica a fost subordonata in totalitate miscarii si compozitiei. Zaboviti acum putin asupra imaginii de cover a acestui articol. Desi cu mult mai putine personaje in cadru, senzatia este aceeasi. O dinamica extraordinara, obtinuta cu ajutorul perspectivei, care se deschide larg in prim-plan, dar si gratie plasamentului natural al subiectilor in scena, capteaza si dirijeaza integral atentia in fotografie. Pare ca o intreaga populatie isi paraseste tinutul natal si ia, intr-o atmosfera de jale nemasurata, drumul pribegiei. Speranta s-a risipit demult, abandonata undeva in hatisurile junglei.
Alte cateva cadre puternice jaloneaza proiectul fotografului danez: bastinasi cu copii in spinare, intr-un efort disperat pentru o viata mai buna, un close-up cu pieptul unui barbat brazdat de taieturi, dar cu un ceas electronic agatat de gat, o tanara prostituata din ochii careia s-a scurs orice credinta, doi membri ai unui trib, unul imbracat, altul dezbracat, fotografiati langa un covor cu imaginea unui leu african. Intr-o fotografie emblematica a proiectului, pana si animalele par sa capete deprinderi umane: o pisica si o maimuta se strang una in cealalta, sfidand orice acceptiune de granita in interiorul aceluiasi regn. Fotografiile lui Mads Nissen din „Amazonas” sunt mult dincolo de cuvinte.
In detalii sau in imagini de plan general, fotograful danez documenteaza impecabil descompunerea nemiloasa a comunitatilor amazoniene, intrate in vrie de cateva decenii si gratie politicilor tot mai agresive ale lumii moderne de a „civiliza” una dintre ultimele redute virgine ale planetei. In viata triburilor au patruns alcoolul, drogurile, prostitutia, orasele mai rasarite colcaie de nelegiuti, iar administratia este corupta. Traficanti, cautatori de aur, razboinici, homosexuali in exil, evazionisti, triburi indigene, nomazi si orice alti vanatori de avere se ciocnesc in perimetrul aceluiasi areal. Mads Nissen trece frontiera lumii pretins civilizate si ne ofera o perspectiva unica asupra vietii unora dintre ultimele triburi indigene, in sanul carora supravietuirea e mantra lor de fiecare zi. Accentul cade pe frictiunile dintre natura si cultura, instinct si ratiune, pradator si prada, trecut si viitor, contradictiile avand un rol cheie in limbajul vizual si in structura mesajului. Proiectul se dovedeste a fi o calatorie frumoasa, intunecata si de neuitat, cruda si lirica in acelasi timp, initiatica pentru fotograf, rascolitoare si revelatoare pentru privitor.
- nascut in 1979, Danemarca
- licentiat al Danish School of Media and Journalism (2007)
- studii de spaniola; traieste o vreme in Venezuela, apoi petrece doi ani in China
- fotografiaza in Libia, Afganistan, Brazilia, Ghana, Nepal, Nigeria Filipine, Rusia etc.
- premiat la mai multe editii ale World Press Photo si Pictures of the Year International (POY)
- expozitii in: Columbia, Norvegia, Danemarca, Germania, Franta, Italia, Olanda.
- carti: De Faldne (2010), Amazonas (2013)
- din 2014 lucreaza ca fotograf la Politiken (cotidian danez)
- website: madsnissen.com
- editii in engleza si daneza
- tiparita la Gyldendal, 2013
- coperta tare
- 192 pagini, 132 imagini
- 9 eseuri
- achizitii aici: http://www.madsnissen.com/shop/
Mads Nissen a lucrat la proiect mai bine de sase ani de zile si il dedica locului care i-a inrobit inima, „Amazonului pe care il admir, de care si pentru care mi-e teama. E intalnirea mea personala cu padurea tropicala si cu oamenii care o locuiesc”. Individualismul, saracia si relatia adesea distructiva a omului cu natura, trei dintre provocarile majore ale timpurilor moderne si, de asemenea, trei dintre marile sale teme ca fotograf, se regasesc si in proiectul de fata.
Pentru Mads Nissen, fotografia inseamna in primul rand empatie, cautarea si crearea unei apropieri, a unei intimitati care sa permita privitorului sa patrunda dincolo de carapacea unei probleme sau a unei situatii.
Prima vizita
In jungla amazoniana, fotograful danez a pus pentru prima data pasul la 19 ani, dar nu ca fotograf, antropolog sau lingvist, ci ca simplu tanar curios. „Strabateam desisul de mai multe zile cand am dat peste un luminis. Padurea tropicala trona in fata mea ca un zid verde, dens, care ma inconjura. De sus, de la coroana copacilor si pana jos, la firul de iarba abia rasarit din pamant, toate plantele se luptau pentru lumina si hrana. Sub fiecare frunza misunau insecte taratoare. Aerul umed absorbea toate sunetele, le incapsula astfel incat nu ajungeau la urechile mele. Asa mi se aratat padurea tropicala. Stateam cu pieptul gol in mijlocul acelei taceri si ma simteam ca si cum as fi fost dezintegrat. M-am asezat pe un ciot de copac si m-am lasat in voia simturilor. Incetasem sa mai exist; daca as fi murit acolo, ar fi fost totul in regula, chiar frumos. Asta a fost in urma cu aproape 20 de ani”, isi aminteste fotograful.
De atunci, Mads Nissen a revenit deseori in Amazonia pentru a finaliza proiectul. Calatoriile de intoarcere se petreceau insa si mai des in mintea lui. Oriunde se afla, era suficient sa inchida ochii si sa-si tina respiratia o vreme pentru a gusta iarasi aerul cald si umed, in timp ce plutea deasupra uriasului covor verde al padurii tropicale.
Impulsul de a stapani
„In niciun alt loc de pe pamant, natura nu respira asa cum o face in Amazonia. In niciun alt loc nu poate fi gasita o asemenea abundenta de plante si animale. In aer, pe pamant, in apele raurilor, totul vibreaza. Comunitatile umane care infrunta aceasta salbaticie milenara si incearca s-o controleze sunt la fel de vibrante. Lumea moderna forteaza limitele acestui teritoriu virgin, il testeaza, il cucereste pentru o vreme, dar cedeaza in cele din urma. Astfel, intre natura bruta si impulsul uman de a o stapani continua lupta vesnica pentru putere”, afirma Mads Nissen.
Primii oameni s-au stabilit in bazinul amazonian in urma cu mai bine de 12.000 de ani. Au gasit bogatii nemasurate si le-au exploatat cu grija pana la venirea spaniolilor. Apoi a inceput o vanatoare lacoma pentru cauciuc, lemn, ulei, aur. Bolile aduse de europeni au decimat o mare parte a populatiei indigene. Din ceea ce a fost o populatie de sapte milioane de oameni au ramas astazi mai putin de un million. Din 2000 de triburi, mai putin de 400 supravietuiesc azi in comunitati extrem de mici si izolate. Pe masura ce bastinasii se subtiau ca numar, au fost adusi scalvi africani, astfel ca Amazonia are astazi o populatie de peste 26 de milioane de oameni, raspandita pe suprafata a noua tari din bazinul fluviului. Grupurile mici raman oarecum izolate. Multi sunt insa atrasi de magia oraselor, cu promisiunile lor de oportunitati si bogatie.
Forta motrice a imaginilor
„Din nefericire, in ultimii ani, Amazonul a devenit un refugiu pentru tot felul de proscrisi ai sortii: evazionisti, razboinici, cautatori de aur, nomazi, homosexuali in exil, vanatori de avere si multi altii care vor sa scape de lege. Apar astfel conflicte imprevizibile intre natura si cultura, instinct si ratiune, pradator si prada. Intre originile noastre si viitorul nostru”, subliniaza fotograful.
Contrastul cu lumea moderna este mare, dar tocmai aceasta antiteza confera forta motrice imaginilor. Contradictiile se regasesc peste tot in proiect, intre lumea civilizata si triburi, in contrastul alb-negru al imaginilor, intre bucuria vietii si eterna prezenta a mortii.
„Amazonas” este o reverenta adanca facuta salbaticiei padurii tropicale, dar si linistii. Nu in ultimul rand fascinantelor popoare indigene, a caror existenta se scurge gradual si rapid. (F.S.)