George Drăgoi face fotojurnalism veritabil atunci când își propune să documenteze efectele democrației în România, surprinzând candid chipurile oamenilor și acțiunile acestora. Și ele nu arată deloc entuziast. Cadrele sale se nasc din uimire. Într-un oraș de provincie, mai mult sau mai puțin supus schimbărilor imediate ale meandrelor legislative, fotograful prezintă o democrație defectuoasă, la trei decenii de la instaurarea sa teoretică. Personajele sunt, în general, oameni în vârstă, victime expuse care transportă tot felul de lucruri, în moduri dintre cele mai neașteptate: pe umeri, pe cap, în mâini, trase după ei. Aduși de spate sau sprijinindu-se în baston, ele sunt oglinda unei societăți în derivă. Fotograful nu face altceva decât să imortalizeze timpul său, nu poleiește și nici nu dramatizează. Pe marginea șoselei, visurile de zbor se frâng lângă o sticlă de bere, un cetățean cu un topor în mână trage un căruț gol după el dedesubtul unui banner politicianist care promite că România va fi respectată în Europa, iar o scenă tragi-comică arată un bărbat la bustul gol ținând în mână o jucărie de pluș, cu flacoane de plastic înfipte în pământ ca decor suprarealist. Ici și colo, câte o frântură de normalitate ne anunță că există civilizație, eleganță și curtoazie și în România, chiar dacă aceasta poartă chipul unui senior trecut bine de vârsta primelor emoții adolescentine. Așa ni se înfățișează realitatea neascunsă sub preș a României secolului 21. Aproape un rechizitoriu, sincer și neiertător prin concretețea sa uneori involuntară. Discursul din partea fotografului nu se vrea însă critic, ori moralizator. „Romanian democracy” e rodul unei observații pertinente, fără sclipici, asupra condiției umane din mult mai mult decât un oraș de provincie.
- născut în 1978, Onești
- co-fondator al grupului FotonEstic
- expoziții de grup în Onești și București
- imagini publicate în National Geographic, Photographic Mercadillo, On SPOT Gallery
- web: https://www.flickr.com/photos/george_dragoi_adrian/
„Nu am avut pe nimeni pasionat de fotografie în jurul meu, își începe George Drăgoi povestea. Am descoperit fotografia la vârsta de 15 ani doar din dorința de a avea amintiri din acea perioadă. Făceam fotografiile mecanic, urmând instrucțiunile de pe cutia filmului Azo Mureș.”
Instantaneele de zi cu zi
A început să ia fotografia în serios abia prin 2012, când alături de alți trei prieteni (Lucian Ioan Mărginean, Ștefan Neagu, Ioan Daniel Roșu – n.n.) a format grupul FotonEstic. Au urmat mulți ani în care a fotografiat aproape orice. De multe ori, când nu era mulțumit de fotografii, acuza echipamentul foto. ”Mi-a luat destul de mult timp până să îmi dau seama că nu stă totul în aparatură și în a fotografia doar în modul manual. Am trecut de la aparat foto DSLR la compacte si mai apoi la telefon pentru simplul motiv că îmi era astfel mult mai ușor să am la mine întotdeauna ceva cu care să fotografiez.
În timp, am realizat că sunt mai atras de fotografia de stradă și cea documentară. Nefiind șofer, merg extrem de mult pe jos zilnic și asta mă ajută substanțial în acest gen de fotografie. Cadrele mele sunt făcute ori în drum spre serviciu, ori la cumpărături, ori la plimbări cu copilul. Am ani de zile de cînd nu ies fără aparat :)… Nu caut dinadins să fac fotografii fantastice; mă bazez doar pe instantanee din viața de zi cu zi. Nu caut neapărat cadrele, dar e adevărat că în timp începi să le vezi mai ușor și aproape oriunde”, afirmă George Drăgoi.
Mâhnit de tabloul social
Fotograful mărturisește că se simte afectat de felul în care arată viața în România după 30 de ani de democrație. Iar acest feelling e punctul de pornire al proiectului său, „Romanian democracy”.
”Sunt atras în special de categoriile de oameni pe care lumea parcă nu vrea să îi mai vadă. Ba, mai tragic, unii lasă senzația că nici nu știu de existența lor. Mă supără și mai tare reacția unor persoane care cred că fac fotografie de stradă pentru a râde de subiecți. Dimpotrivă, fiind foarte mâhnit de ceea ce văd în jurul meu, încerc să aduc lumea cu picioarele pe pamânt: «Oameni buni, aceasta este realitatea!» Sunt total de acord cu Bresson, care spune că «To take e photograph is to align the head, the eye and the heart. It’s a way of life»”, crede cu tărie fotograful.
Pentru George Drăgoi, editarea imaginilor aproape că nu există, deoarece consideră programele de editare unul dintre dușmanii fotografiei, iar în ceea ce privește fotografia de stradă chiar nu trebuie intervenit decât cu mici corecții. (F.Ș.)