Vincent Descotils – Mimesis

Vincent Descotils face in “Mimesis” un adevarat tur de forta: fragmente de spatiu si timp, reverie, un fertil dans cu texturile si imanenta unei perspective metafizice. Fotografia sa poate fi perceputa oricand ca o chestiune de credinta inauntrul unui joc in care cadrele gliseaza unele in altele si dezgolesc deliruri onirice. Plonjezi in ele pe nesimtite, dibuind in orb forme si texturi noi.

 

Vincent Descotils

• nascut in 1965, Combs-la-Ville, Franta
• fotograf, plastician, scenograf, desenator
• atestate in Arte Grafice, Comunicatii Vizuale, Mediu
• expozitii in Franta, Finlanda, Italia
• pagina web: vincentdescotils.com

 

Dipticele din seria “Mimesis” au ca scop instaurarea unui dialog intre imaginile care i s-au parut relevante fotografului. Interesul sau este sa mentina vie o tensiune, o conversatie prin intermediul careia privitorul sa poata fi atras pe un teren afectiv. Atat prin ambianta generala a cadrului, cat si printr-un joc de du-te-vino intre cele doua imagini care alcatuiesc tabloul. Adevarate poeme vizuale, fotografiile sale ne indeamna a ne descoperi propria istorie, incarcata de amintirile si de visele noastre. Lucrarile sale se despart total de formalism si incearca eternizarea acelui “je ne sais quoi” care innobileaza imaginea cu emotie si inteles.

Avand in background desenul si scenografia, Vincent Descotils continua sa defineasca si sa modeleze forma cu neastamparul unui aurar. Universul sau fotografic il aduce in intimitatea si dimensiunea ludica a copilariei, a poeziei si a memoriei, a visului uneori fericit, alteori agonizant. Apeleaza la alb-negru, la clarobscur si la detalii care invita la explorari. Pune accent pe prima impresie, irezistibila pentru ca se adreseaza direct inconstientului; gandurile devin insa confuze si trebuie redefinite.

Fidel instinctului sau scenografic, Vincent Descotils macina, sileste, dar si mangaie imaginile sale plasmuite pe jumatate din vis. Le framanta pentru a readuce viata.

Efectele sale de textura uneori aspra, alteori blanda, articuleaza seva unui corp – sau a unui gest – structurat conform amintirilor sale. Tulburarea este materia din care izvorasc fotografiile sale, mai ales in ceea ce-i priveste pe subiectii sai: viziuni eterice meditative, intotdeauna poetice si misterioase. Dincolo de granitele acestui univers atat de angajant se regaseste un veritabil joc de ghicitori care guverneaza ambianta fotografiilor sale unde “totul se poate intampla”.