Rosia Montana este astazi un copil milenar care si-a pierdut parintii. O rana colectiva care doare si o cicatrice adanca pe obrazul tuturor guvernelor care s-au perindat pana acum. Doua milenii de civilizatie ascunse in maruntaiele pamantului se pot narui oricand ca un castel de carti. In consecinta, nu e de mirare ca atunci cand vine vorba despre Rosia Montana, e cu junghiuri in inima. Majoritatea dintre noi e familiarizata cu geografia de suprafata si mai putin cu geologia locului. In consecinta, nu stim sau stim extrem de putin despre cum arata subteranele Rosiei Montane. Ivan Rous, fotograf si cercetator la Muzeul Boemiei de Nord din Liberec (Cehia) a patruns de mai multe ori in galeriile de poveste ale sitului arheologic cu o echipa de speologi si s-a intors cu mii de imagini. O parte dintre ele le publicam acum in premiera. Valoarea lor istorica este tot atat de mare ca si cea artistica, daca nu chiar o depaseste avand in vedere importanta locului. Imaginile au fost realizate incepand cu anul 2007, cand Ivan Rous a vizitat pentru prima data faimoasele galerii. Au urmat in decursul anilor alte opt vizite in arealul Rosiei Montane. Cadrele sale sunt spectaculare si intimidante. Portofoliul sau vorbeste despre timp, maretie si glorie, degradare si ruina, dar si despre frumusetea dureroasa a decadentei unei lumi care a intrat deja in mit.
Ivan Rous
- 40 de ani
- speolog, autor de harti, documentarist, cercetator si curator la Muzeul Boemiei de Nord din Liberec (Cehia)
- coordonatorul Sectiei de Patrimoniu Industrial a institutiei
- expozitii personale si de grup in Cehia si in strainatate
- website: http://bergwerkpunk.com/
- pagina Facebook: https://www.facebook.com/ivan.rous.7
Ranile colective se vindeca greu: cer mult timp si rabdare. Si multimile tocmai asta nu au. Rosia Montana nu este inca o rana deschisa, dar poate fi oricand incepand de maine. S-au cheltuit, se consuma si se vor mai irosi multe energii pana cand un loc pitoresc, aparent ca atatea altele in Romania, isi va gasi linistea. Ce il face atat de special nu e doar aurul si argintul, ci mai degraba civilizatia de milenii a locului, mostenire grea si civilizatoare peste care e greu de trecut.
Tinta fotografilor documentaristi
Spre finalul anilor ’90, Rosia Montana a devenit tinta predilecta a fotografilor documentaristi. Aproape toate proiectele s-au oprit insa in buza galeriilor, accesul in subteranele zonei fiind extrem de greu de obtinut. Cel mai consistent proiect fotografic derulat in zona a fost cel al Grupului „7 zile”, incluzand doar imagini de exterior, din urma cu aproape 15 ani de zile.
Specializat pe patrimoniu industrial, Ivan Rous a vizitat pentru prima data Rosia Montana in 2007 si de-atunci a tot venit, sfidand cu stoicism si multa rabdare hachitele birocratice. „Fotografiez complexele industriale ca locuri vii, cu a lor nastere, viata si moarte. Rosia Montana este un asemenea loc. Zona are mai mult de 2000 de ani de istorie si o privesc ca pe o entitate vie. Spiritul Rosiei Montane se afla undeva adanc, in subteran; corpul de roca si timpul geologic sunt miezul acestei entitati. Nu putem sa dam viata unei roci, dar trebuie sa cooperam cu ea ca si cu o entitate vie. Personificarea in aceste cazuri aduce un plus de empatie. Vechile galerii nu sunt doar o parte a patrimoniului istoric, ci parte a naturii insasi. Incerc, astfel, sa interconectez diferite domenii, cum ar fi geologia, cartografia si istoria. Foarte importanta pentru mine a fost cartea «Postindustrial», pe care am publicat-o in 2016”, ne spune Ivan Rous.
Prin noroi si galerii prabusite
Proiectul Rosia Montana include si doua harti compilatoare generale care reunesc tot ce au gasit pana azi pe acesta tema. In fata lor sta inca cea mai dificila si importanta munca din subteran: documentarea in acest an celei mai mare sali din mina, cu o adancime de aproximativ 300 de metri, la care se ajunge foarte greu, prin noroi si galerii prabusite. Munca la ea ar trebui sa inceapa in aceasta primavara.
Cum documentarea unui asemenea loc cere o sumedenie de aprobari de la cele mai inalte foruri competente, dificultatile principale vin din aceasta zona. „Barierele oficiale sunt cele care ne pun cele mai multe piedici. Pentru acest an, de exemplu, voi trimite o solicitare Ministerului Economiei din Romania pentru ca nimeni nu mai stie la ce for sa apelam pentru permisiunea de intrare. In ceea ce priveste documentarea in subteran, suntem echipati foarte bine si avem experienta multor asemenea actiuni pe tot globul”, afirma Ivan Rous.
Altfel, interactiunea cu localnicii a decurs foarte bine, echipa de speologi regasind intotdeauna la Rosia Montana o ambianta prieteneasca.
Exploatare sau protejare?
L-am intrebat pe Ivan Rous ce crede despre exploatarea zonei pentru zacaminte minerale prin controversatele metode anuntate. Cum vede situatia un strain a carui judecata e mult mai obiectiva?
„Personal, cred ca situl trebuie conservat. Ar fi o asemenea zona protejata in Germania? Da. In Franta? Da. In Cehia. Da. Dar in Cehia s-a stopat complet mineritul, ceea ce iarasi nu e prea bine. Cred ca exista potential pentru un oarecare compromis, dar Rosia Montana, Carnic, Cetate ar trebui pastrate in aceasta forma. Din punctul de vedere al proiectului in sine, situatia e diferita. Noi documentam doar starea de fapt a sitului arheologic si, prin urmare, nu suntem de o parte sau de alta a dezbaterii”, puncteaza Ivan Rous. (F.S.)
