Bogdan Girbovan si Michele Bressan au intrat in imersiune: de doi ani de zile rascolesc cu sarg pamantul. Istoria nu face cadouri. Cauta ramasite ale civilizatiei, absorbita ciclic si reintegrata in natura odata la cateva generatii. „R.A.P.I. Underground” propune un nou mapping istoric prin aducerea la suprafata a unor obiecte scufundate in pamant si in timp mai bine de un secol. Resturile recuperate de pe urma celor doua razboaie mondiale care au avut loc si pe teritoriul Romaniei intregesc un proiect de granita cu amprenta unica in peisajul autohton: istorie, arheologie si fotografie – toate la un loc. O intreaga cultura excavata de sub tone de pamant. Inainte de a fi un demers fotografic, „R.A.P.I. Underground” este un imens act de civilizatie. Macar pentru obiectele si ramasitele umane gasite acolo, eternitatea nu va mai fi atat de greu de suportat.
Bogdan Girbovan
- nascut in 1981, Drobeta Turnu Severin
- locuieste si traieste in Bucuresti
- absolvent al Universitatii Nationale de Arta (sectiunea Fotografie), Bucuresti
- expozitii personale si de grup in Romania, SUA, Franta, Marea Britanie, Elvetia, Spania, Lituania, Turcia, Cehia, Italia, Slovenia etc.
- publicat in: Punctum, NYArts Magazine, Chasseur d’Image, Fotografija Art Magazine, DoR, Around Magazine, Brando Magazine etc.
- website: http://girbovan.ro/
Michele Bressan
- nascut in 1980, Trieste, Italia
- locuieste si traieste in Bucuresti (din 1993)
- absolvent al Universitatii Nationale de Arta (sectiunea Foto-Video)
- expozitii personale si de grup in Romania, Franta, Marea Britanie, Italia, Germania, Cuba, Israel, SUA, Austria, Cehia etc.
- website: http://www.michelebressan.ro/
Dupa doi ani de sapaturi sistematice, R.A.P. I. (Romanian Archaeological Photography Index) propune episodul pilot al proiectului „Underground”, acesta urmand sa continue in urmatorii ani. Bogdan Girbovan si Michele Bressan au preluat „mitul magnetilor”, denumire data de sateni recuperarii resturilor metalice din cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru a fi valorificate la fier vechi.
„Intentia este aceea de a genera noi landmark-uri, de a stabili o conexiune intre spatiul natural si cel istoric. Utilizarea detectorului de metale are menirea de a crea o punte vizuala intre peisaje si obiectele descoperite in perimetrul acestora. Zonele selectate pentru studiu sunt spatii in prezent nepopulate, dar in care a existat candva activitate umana, fie ca aceasta este sau nu confirmata istoric. Raportul direct cu pamantul si memoria locului asociaza proiectul landart-ului, marcand o trecere de la o abordare stiintifica la una artistica si performativa”, spune Bogdan Girbovan.
Provocarea
Proiectul a inceput la sfarsitul anului 2014 si este inca departe de a fi finalizat. Intre timp, cei doi au dezgropat, fotografiat si indexat o gama larga de obiecte, inclusiv lucruri personale, provenite din perioada celor doua razboaie mondiale de pe teritoriul Romaniei. „Am inceput dintr‑o fantezie, de fapt. Eu aveam in plan ideea asta cu detectorul de metale de cand fusesem intr‑o rezidenta in Paris. Eram pasionat de istorie, de razboi, de conflict, de capilarele unei situatii de razboi. Si cea mai buna varianta pentru a fi foarte aproape de lucrurile astea a fost detectorul de metale, ca unealta care sa‑ti permita cumva sa intepi vena asta istorica”, precizeaza Michele Bressan.
Lui Bogdan Girbovan i s-a parut fascinant de la bun inceput faptul ca duci cu tine un instrument care bipaie si te intorci inapoi cu imagini si cu o parte din avutia pamantului. „Mai mult, precizeaza Bogdan Girbovan, m‑am gandit la gravitatie: nu scapa nimeni de ea. Nici noi, nici pomii, nici padurile. Totul se duce unde? In pamant. Pentru mine a fost o provocare faptul ca imagistica se duce in jos. Mi s‑a parut fascinant. Ca si fotografia se duce tot gravitational. M‑a interesat mai mult conceptul”.
Intregul proiect se deruleaza pe trei straturi. Pentru inceput este prezentat peisajul, inteles ca perimetru de lucru. Apoi, obiectele gasite sunt localizate, dezgropate si fotografiate in sit. La final, acestea sunt separate de mediul din care provin, decontextualizate astfel, si fotografiate intr-un spatiu controlat. „Prin aceasta ultima reprezentare obiectiva a formei, ele capata o evidenta abstracta, care sugereaza si alte forme de citire. Cele trei straturi construiesc o serie de episoade arheologice in care fotografia este utilizata ca mijloc de indexare si instrument de studiu”, afirma Bogdan Girbovan.
Prima iesire cu detectorul de metale a fost la Borta Dracului, undeva pe langa Targu Neamt, intr-o padure in care s-a dat o batalie crunta in cel de-al Doilea Razboi Mondial, in urma careia au murit 14.000 de soldati, romani, rusi si germani. „Sunt niste copaci seculari acolo, foarte inalti, padurea e foarte rece, iar lumina foarte putina. Am luat‑o pe camp si ne-am zis: «Hai in Borta Dracului, sa vedem». Am gasit primele tuburi goale de cartus si ne minunam: «Uite, bai Bogdane, functioneaza, uite tuburi goale de cartus, nemtesti»”, isi aminteste Michele Bressan.
„Pamantul e plin de tot ce vrei si ce nu vrei”
Pentru al Doilea Razboi Mondial s-a mers pe doua zone mari: Frontul de Est si Frontul de Est. Linia Piatra-Neamt – Targu Neamt pe de o parte, apoi zona Mures, cu Oarba de Mures, pe de alta parte. Din Primul Razboi Mondial au ales regiunea Carpatilor de Curbura si a Brasovului, zona „bataliei pentru Predeal”. „Si cam atat, spune Bogdan Girbovan. Ca asa poti sa te duci si sa detectezi si locuri din perioada medievala sau romana… Pamantul e plin de tot ce vrei si ce nu vrei”. Au fost scoase la lumina gropi comune, soldati in opinci, munitie de tot felul, mine antitanc, mine antipersonal, grenade, pistoale, pusti, mitraliere, dar si obiecte personale: verighete, periute si inele facute din gloante, proteze dentare de portelan, ceasuri de buzunar etc.
Cu detectorul de metale, munca lor aluneca serios catre o adevarata aventura. Odata ajunsi pe teren, parca intrau in transa. Povesteste Michel Bressan: „Cum dai drumul la aparatul asta, totul devine psihedelic. Esti in linistea aia, iar asta incepe sa bipaie ba pe inalte, ba pe joase; daca e pe joase e fier, asa ca nu te intereseaza neaparat, daca e pe inalte, e metal conductor, care poate fi ceva bun. 
Si mergi cu dracia asta care iti bipaie in cap, te ghidezi dupa sunetul ei ca sa vezi daca e bine sau daca e rau, sapi, speri sa gasesti, iti faci anumite teme, deja ajungi sa te pricepi cum sa sapi, cum sa cauti transeul, cum sa cauti daca vezi oase, cum sa precedezi. Devine o chestiune care te inghite in totalitate”.
R.A.P.I. si-a propus sa realizeze o arhiva de explorari structurata sub forma unor rapoarte atribuite fiecarei zone, avand atasat un index fotografic al obiectelor gasite. Proiectul intentioneaza sa recupereze artefacte care definesc identitatea istorica a locurilor vizitate. Demersul prevede de-asemenea valorificarea istorica a resturilor ramase in pamant, stabilind o legatura intre peisaj si evenimentele desfasurate in acel loc, atribuind ramasitelor valoare de martor. Odata scoase din pamant, obiectele restabilesc identitatea istorica a locurilor, iar potentialul lor artistic poate fi valorificat ca atare.
Detectia lor, ne spun autorii proiectului, a fost facuta inafara zonelor de interes arheologic, in baza unei autorizatii pentru detinerea si folosirea aparatului. Elementele de munitie prezentate in material sunt inerte si lipsite de pericol. Munitia activa a fost semnalata autoritatilor competente, iar resturile umane autoritatilor locale, urmand sa fie inhumate in cimitirele militare din fiecare localitate. (F.S.)
