Sînziana Velicescu: On The Periphery

„On The Periphery” este o serie extrem de compacta despre emotia estetica, resimtita aproape senzorial in arhitectura vivanta a metropolei Los Angeles. Imaginile Sînzianei Velicescu provin dintr-o viziune dislocata, fragmentara, a geometriei urbane. O geometrie aseptica in care cromatica si ruperile de ritm au un rol determinant: lumina-umbra, tonurile subtile, jocul formelor, liniile frante, curbate sau sinusoidale, elemente aleatorii introduse in cadru.

Fotografa ocoleste locurile comune ale megalopolisului, mult prea galagioase si consumate artistic, pentru a se aventura in cartiere marginase mai putin vizitate de catre publicul larg. Aici regaseste in liniste combinatia perfecta intre volume, linii clare si curate, culoare, ordine, frumusete. Sunt surprinse aspecte tranzitorii ale orasului in continua schimbare, care maine pot sa dispara, un chip ascuns si efemer al arhitecturii urbane, golit de publicitate si tehnologie moderna. O abordare minimalista si abstracta, contrariul dialectic al haosului din imaginile stufoase, pline de personaje care se plimba dezordonat de colo-colo din unele expuneri ale fotografilor contemporani.

„On The Periphery” propune si aduce in prim-plan o fotografie sterilizata, extrem de precisa si pura, curatata de orice zgomot estetic si mental. Un grafism emotional, in esenta, pornit dintr-o virtuozitate formala desavarsita; un nou existentialism, ar putea spune apologetii acestui gen fotografic. Si nu numai ei. 

 

Sînziana Velicescu

• fotograf si regizor, nascuta in Los Angeles (SUA)
• licentiata in Literatura comparata si Film la Universitatea Californiei de Sud
• expozitii in Los Angeles, New York, Chicago, Hamburg, Montreal, Melbourne, Tokyo, Rome, Arles (Franta), Berna (Elvetia) etc
• premiata la IPA (International Photo Awards), Focus Photo, Life Framer, IFAP (International Fine Art Photography), ND Awards etc
• publicata in Los Angeles Times, Vice UK, CNN Style, Wired, Colours, Aint-Bad, Ruum, Camera Infinita, Analog, Der Grief etc
• website: https://www.sinzianavelicescu.com

 

On The Periphery

• premiata in State (Life Framer Grand Prize)
• finalista la PhotoBook Melbourne Festival (Australia)
• coperta cartonata, 96 de pagini
• dimensiune: 25x25cm
• eseu: Matthew Hong
• editura: Aint-Bad
• tiparita in Olanda

 

 „Los Angeles este orasul meu natal si pentru a ramane indragostita de el am eliminat detaliile pe care nu vreau sa le experimentez, atat psihologic, cat si vizual”, afirma Sînziana Velicescu.

 

Mediul artistic

Pasiunea pentru vizual nu vine in mod explicit de la tatal ei, care practica fotografia de arhitectura, dar care n-a antrenat-o in lumea fotografiei, ci de la cursurile de arta si mediul artistic felurit pe care le-a frecventat de la varste fragede. A facut pian clasic timp de 15 ani, pictura, atrasa de Mark Rothko si Frank Stella, si ilustratie, dar nu s-a regasit pe deplin in ele. Recunoaste ca e posibil ca o parte din influenta lor sa fi intrat subliminal in munca sa, mai ales in ceea ce priveste luminozitatea si culoarea din lucrarile celor doi mari artisti.

S-a apropiat de film si fotografie aproape in acelasi timp, studiindu-le mai tarziu pe amandoua la colegiu. Dar asta dupa ce a experimentat o vreme cu aparatul pe film al mamei sale. A inteles intotdeauna mai bine fotografia, mai exacta si mai putin variabila decat cinema-ul.

 

Strazile secrete

Cariera de fotograf a inceput-o la 18 ani cu camera pe 35mm a mamei sale, concentrandu-se asupra zidurilor care i se parea interesante, masinilor si peisajului dezolant uneori pe care-l explora. Foloseste mereu pelicula, ceea ce o obliga sa fie selectiva si disciplinata in ceea ce priveste subiectul si perspectivele de abordare ale acestuia.

E inspirata de povestile pe care metropola californiana le poate spune prin intermediul arhitecturii efemere si discutabile si a centrelor comerciale supraaglomerate, dar si de povestile care nu pot fi spuse sau se devoaleaza mai greu atunci cand vine vorba despre o fotografie abstracta.

Cand iese la pozat n-are nevoie decat de aparatul foto, de film si de lumina soarelui. Prefera periferia si alege aleatoriu un cartier sau o zona din oras sau din jurul acestuia si le strabate la pas, uneori cu masina. „Imi plac strazile secrete, barurile secrete si, dupa orele de program, restaurantele chineze obscure din Valea San Gabriel, toate reperele arhitecturale bizare, ascunse la vedere, importanta istorica a teatrelor vechi si a bancilor din centrul orasului, transformate acum in biserici si cluburi. Aș putea continua la nesfarsit si inca sa mai am mult de explorat, asta imi place la Los Angeles”, marturiseste Sînziana Velicescu.

 

Aspecte vremelnice

Rapiditatea cu care se dezvolta mediul urban face ca o scena sau un detaliu arhitectural surprins azi sa nu mai fie acelasi maine sau peste o saptamana. Peisajele naturale raman neschimbate mult mai multa vreme; nu e deloc cazul peisajului urban.

„Un perete verde pe care l-am fotografiat cu ceva vreme in urma, de exemplu, a fost acoperit in doar o saptamana de grafitti si are acum o nuanta gri. Sau simbolul frumos pictat din cartierul thailandez, care in scurt timp dupa vizita mea a fost transformat intr-un panou publicitar T-Mobile. Revin de multe ori in locurile in care am fotografiat si vad ca unele lucruri se schimba, iar altele dispar definitiv. Eu incerc sa surprind acele aspecte vremelnice ale orasului care maine e posibil sa nu mai existe”, ne spune fotografa.

 

Alienarea urbana

„On The Periphery” este si o riposta la singuratatea individului care experimenteaza personalitatea orasului din goana masinii. Prea indelungatul timp petrecut in masina risca pana la urma sa devina o experienta alienanta. Reperele cetateanului obisnuit sunt doar plecarea dintr-un loc anume si sosirea la destinatie, mai putin ce se afla intre cele doua puncte.

„Cea din urma este, in schimb, zona care ma intereseaza pe mine. La periferie, interactiunea umana este inlocuita de intalniri cu orasul, cu arhitectura cladirilor si fatada acestora. Edificiile sunt pline de povesti si parcurg o existenta cronologica, la fel ca si oamenii, dobandind noi caracteristici cu fiecare strat de vopsea in plus. Iar exteriorul lor ne poate indica sau distrage de la realitatile care au loc dincolo de ziduri”, concluzioneaza Sînziana Velicescu.

Potrivit propriei marturisiri, proiectul e o reverenta facuta Orasului, dublata de dorinta ascunsa de a evada intr-un alt loc si, poate, intr-un alt timp. (F.S)