“Daca nu esti dispus sa vezi mai mult decat ceea ce este vizibil, nu vei vedea nimic”, spunea, la un moment dat, fotografa Ruth Bernhard. Principiul enuntat mai sus ii vine ca o manusa lui Emil Gataullin, care merge impotriva curentului si rastoarna rutina cliseelor despre satele rusesti inecate in votca. Sablon atat de drag Vestului, dar atat de putin intemeiat pentru cei care cunosc macar tangential lumea satelor pierdute in imensitatea stepei ruse. “Towards the Horizon”, proiectul sau, descopera o cu totul alta latura a subiectului si propune o perspectiva poematica asupra vietii de la tara. Fotografiile sale pe film au puterea de a te aresta. Emil Gataullin creaza magie din nimic si vede ceea ce altii trec cu vederea. Are rara capacitate de a trasforma cele mai banale scene cotidiene in imagini de o vraja fermecatoare. Documentand vietile oamenilor, relatiile dintre ei si mediul in care traiesc, autorul evoca un teritoriu guvernat de liniste, emotie, simplitate. Totul cu o fascinanta delicatete si subtilitate tonala, in cadre eliberate complet de orice agresiune. Imaginile sunt “deschise” si nu forteaza nimic in privitor, poate doar sugestia de a contempla. Intr-o geografie a emotiei, personajele sale trec mereu o granita care nu duce nicaieri. Fotografiile te absorb pe nesimtite si te transporta intr-un univers feeric puternic ancorat in ruralitate. O melancolie de catifea strabate intreaga serie, reminiscenta a unei copilarii fericite petrecute la bunici, pe malul Volgai. “Towards the Horizon” este un proiect intins pe mai multi ani si finalizat cu o carte scoasa in excelente conditii grafice. O reintoarcere initiatica si miraculoasa catre frumusetea elementara, catre suflet si catre locurile pe care ni le asumam ca fiind “acasa”.
Emil Gataullin
- nascut in 1972, Yoshkar-Ola, Mari El, Rusia
- studii: Scoala de Arta (Kazan); Institutul de Arta V. Surikov (Moscova)
- expozitii personale si de grup: Hanovra (Germania), Sankt Petersburg, Moscova, Krasnoiarsk, Magadan, Vologda, Novosibirsk (Rusia), Vilnius (Lituania), Paris, Cannes (Franta), Austria, Polonia
- premii nationale si internationale la festivaluri importante: PhotoVisa, Vilnius PhotoCircle, The Alfred Fried Photography Award etc.
- website: emilgataullin.com
“Towards the Horizon”
- tiparita de Edition Lammerhuber, Viena, Austria
- lansata: octombrie 2016, Hanovra, Germania
- prefata: Peter-Matthias Gaede, redactor-sef GEO
- dimensiuni: 17 x 23,5 cm
- 256 de pagini, 129 de imagini alb-negru
- coperta tare, legata in panza
- text in engleza, germana, rusa
- pret: 49,90 euro
- poate fi achizitionata de aici: http://www.edition.lammerhuber.at/en/books/towards-the-horizon
In Rusia a fost deja asemuit, ca si compozitie si limbaj al imaginii, cu Henri Cartier-Bresson. Dar nu numai in Rusia. Recent, Peter-Matthias Gaede, redactor-sef la GEO de 20 de ani, asociaza si el numele lui Emil Gataullin de cel al marelui fotograf francez. Si nu o data, ci de mai multe ori.
Oras verso provincie
“Towards the Horizon” s-a nascut, ca si aparitie editoriala, din suma unor proiecte mai mici, toate avand ca tema lumea satului rusesc: “Where Pinega starts its flow”, “Sketches”, “ Greshny Cheloveche”, “Kolyma. In the shadow of time” si “Towards the Horizon”. 
Desi Emil Gataullin si-a dorit ca albumul sa contina imagini care documenteaza strict universul rural, la cererea editorului au fost incluse si cateva fotografii realizate in Moscova, oras pe care-l descrie ca fiiind “nesincer si pretentios”. De-altfel, autorul n-a rezonat niciodata cu viata urbana, retragandu-se in provincie ori de cate ori a avut ocazia.
Recentul sau proiect e rezultatul unor astfel de evadari prin satele si orasele mici, mai apropiate sau mult mai departate de Moscova. “Exista un farmec ciudat, caracteristic vietii de provincie, pe care marile orase nu il au. Chiar si cuvantul «provincie» are un inteles special in rusa moderna, insemnand «toata tara, exceptand Capitala». Parasesti Moscova pentru provincie si e ca si cum ai trece o granita intre doua lumi diferite; sentimentul de spatiu se schimba, la fel si cel de timp. In Capitala, spatiul e inchis, limitat de ziduri si cladiri, iar timpul extrem de concentrat si niciodata indeajuns. In provincie, spatiul pare sa fie nesfarsit, raspandindu-se spre orizont, iar timpul trece incet, aproape de la sine”, subliniaza fotograful.
Emil Gataullin venereaza provincia si pentru simplul fapt ca te imbie la mers. Cu cat e mai mare teritoriul, cu atat picioarele pot strabate mai mult. Cu cat te grabesti mai putin, cu atat timpul curge mai domol. Viata obisnuita a oamenilor capata un ritm mai lent. Pentru unii e gri si plictisitoare; altii gasesc in ea ceea ce nu are marele oras: sentimentul apropierii de natura, de primordial. Pentru acestia din urma, provincia este ascunzisul perfect vizavi de agitatia urbana. “Spatiu diferit inseamna oameni diferiti. De acord, poate ca cei care traiesc la tara nu sunt atat de destepti ca si cei care locuiesc in orase, cer si mai putin de la viata, dar sunt mult mai sinceri si deschisi la minte, iar onestitatea lor e cea pe care o cauti si in care te poti increde”, marturiseste Emil Gataullin.
Repere biografice
Primii patru ani din viata ii petrece in Yoshkar-Ola, un oras aflat la 750 de kilometri departare de Moscova. Tatal este muzician, iar mama, profesoara de muzica. In 1976 se muta cu familia la Kazan, dar vacantele si le face la bunici, la Yurino, un sat mic situat pe malul fluviului Volga. Are grija de bovine, culege ciuperci si merge la pescuit in “cea mai fericita perioada a vietii mele”. Urmeaza Scoala de Arta din oras, iar in 1999 isi finalizeaza studiile la Institutul de Arta V. Surikov din Moscova, cu specialitatea “Pictura monumentala”. Aici il intalneste pe Alexander Lapin, unul dintre marii teoreticieni si fotografi din Rusia, care va avea o influenta considerabila asupra modului in care Emil Gataullin percepe compozitia si limbajul imaginii.
Primul aparat foto a fost un Zenit si l-a primit de la unul dintre unchii sai, pe cand avea 16 ani. In vremea aceea era fascinat de pictorul italian Giorgio Morandi, astfel ca primele imagini au fost fotografii still life si peisaje. Nu indraznea inca sa fotografieze oameni. Vedea fotografia ca pe un hobby, principala preocupare fiind pe-atunci pictura, din care a si trait in timpul si dupa studiile superioare de la Moscova.
Abia de la inceputul anilor 2000 s-a concentrat strict asupra fotografiei. Oamenii si viata de zi cu zi din provincie au devenit principala sa tema, calatorind des pentru a gasi subiecte, inclusiv in teritoriile putin locuite din salbaticia Siberiei. Fotografiaza pentru a cunoaste tara, locuitorii si pe el insusi. Seria de imagini adunate sub titlul “Towards the Horizon” a castigat Alfred Fried Photography Award 2014 si este primul volum al categoriei Visual Poetry. (F.S.)
