Ca mai toate seriile sale din ultima vreme, cel mai recent corpus de lucru al fotografului italian Luca Tombolini duce catre timpurile primordiale. In viziunea artistului, cel mai aproape ca spatiu fizic de zorile omenirii este desertul. Reprodus extrem de stilizat in imaginile sale, acesta iese destul de apasat din sfera unui figurativ evident si capata solide semnificatii existentiale. Peisajele sale extramundane descriu nu doar un teritoriu geografic aerat, lipsit in totalitate de repere, ci si o zona conceptuala interiorizata, in granitele careia fotograful nu pare sa-si gaseasca rostul. O spatialitate rece si neprimitoare, zugravita insa in culori calde, este folosita ca exercitiu de meditatie.
Luca Tombolini
- nascut in 1979, Milano
- diploma in Stiintele Comunicarii
- a studiat retorica vizuala in Cinema
- expozitii: Vancouver (Canada), Oslo (Norvegia), Milano, Bergamo (Italia), Paris, Hong Kong
- publicat in: Der Greif, Splash and Grab, Pelagica, Photography Magazine, Fotografia Magazine, Phases Magazine, Losko Magazine, The Plantation Journal etc
- website: lucatombolini.net
Fotografiile din seria intitulata “LS IX” au fost facute in Maroc, in decursul acestui an. Istoria acestor serii de imagini abstracte a inceput in 2011, cand a renuntat la slujba pe care o avea, in domeniul fotografiei, si nu stia incotro s-o apuce. S-a intrebat serios atunci ce ar dori sa surprinda pe pelicula daca ar fi sa-si aleaga singur subiectul. Asa s-a indreptat catre acest gen de peisaj. La inceput, a fost doar o alegere bazata pe rezultatul estetic. Pe masura ce seriile continuau, procesul a virat definitiv catre latura spirituala.
Luca Tombolini petrece mult timp in aceste spatii deschise si, prin intermediul contemplatiei, incearca sa ajunga intr-o stare a mintii aproape de irationalitate. Cand se intampla acest lucru, simte ca senzatiile pe care i le ofera o imagine sunt mult mai bogate in semnificatii decat daca ar fi ales-o in mod constient. Rational la inceput, procesul a scapat de sub control si il conduce acum spre universuri interioare nebanuite.
“Nisipul rosu reflecta culoarea milioanelor de Sori din trecut. Rocile se odihnesc in apele primordiale. Ciclul nu este decat multitudinea nenumaratelor lumi trecute. Singur, intr-o asteptare inactiva, detasat de lucruri, oameni si ganduri. Intregul si semnificatia sa interioara erau candva simple si nimic nu despartea lucrurile. Sunt un strain aici, mult mai mult decat am fost vreodata”, afirma Luca Tombolini in statement-ul noului sau proiect. (F.S.)
