Gabriel Amza si-a tiparit recent, prin efort propriu, proiectul „Ion”, o incursiune sociala in viata unui cioban aparent obisnuit care traieste in Muntii Sureanu, departe de lumea moderna si pretins civilizata a oraselor. O carte handmade in editie limitata si un portret nefardat, in care autorul nu batatoreste locurile comune ale unui astfel de subiect, preferand o privire inedita, nitel excentrica, asupra mediului in care traieste Ion. Gabriel Amza documenteaza lumea pastorului apeland ca exercitiu de stil la tusa alb-negrului, dus in zona filmului foto, contrast ridicat, detalii indirecte, atmosfera sumbra. Viata pare grea si intunecata in creierii muntilor, chiar daca Ion n-a renuntat definitiv la beneficiile modernitatii: vorbeste din cand in cand pe Facebook cu vecinii din imprejurimi, ca e mai greu sa mergi in vizita pana la badea din celalalt masiv. Lucrand de regula la proiecte documentare pe termen lung, Gabriel Amza ne surprinde de aceasta data cu o privire fugara, mai putin obisnuita ca maniera, in universul ciobanilor adanc infipti in munte. (F.S.)
„Ion”
- editie limitata de 111 exemplare, numerotate si semnate
- selfpublished
- 34 pagini, 28 de fotografii
- dimensiune: 12/20 cm
- pret: 30 euro
- disponibila pe blogul fotografului: https://awesomestness.wordpress.com/booksandprints/
Gabriel Amza
- nascut in 1988, traieste in Timisoara
- studii foto: MA in Fotojurnalism de la Mid Sweden University
- expozitii: Suedia, Romania
- publicat in: NPR, Onward Forward, Transitions Online, Foto 8, Ain’t Bad Magazine
„Viata lui Ion pare simpla: locuieste adanc in Muntii Sureanu alaturi de parintii lui si animalele de care are grija. In fiecare zi trebuie sa mulga, sa plimbe si sa curete. Oile, vacile, cainii sunt prietenii si grija lui. Lupii sunt ocazionalii dusmani. Cainele, inca prea tanar, trebuie inchis noaptea ca sa nu il prinda bufnitele, dar va creste. Cand are timp, Ion povesteste cu vecinii de prin imprejurimi pe facebook, ca e mai greu sa mergi in vizita la stana de pe celalalt deal.
De la Etno Tv si de la tatal lui, Ion a invatat sa cante la saxofon, fluier si acordeon. Mai sculpteaza in lemn, face mobila, statuete si troite cand are timp, dar nu prea se cumpara.
Viata la munte, departe de civilizatie e grea, dar nu ar putea sa stea «intr-o cutie de chibrituri la oras, cu atatia oameni pe langa mine. Abia pot sa dorm in pat; nu as putea trai fara animale», a zis odata dupa o zi lunga de munca, in timp ce isi facea patul pe jos in camera.
Proiectul a fost realizat in 2015, in cadrul unui workshop de fotografie cu Dragos Lumpan.” (Gabriel Amza)
