Noi nu-i vedem pe ei, ei nu ne vad pe noi. Lumea vizibila s-a indepartat de ochii lor, asa cum la inserare lucrurile cele mai apropiate isi pierd conturul in fata ochilor nostri. Unii n-au vazut nimic, niciodata. Ei sunt “privilegiatii” sortii, cei carora nu li s-a prabusit niciun univers. Lumea dinafara se inchide pentru un orb pentru a se deschide, nelimitata si surprinzatoare, lumea dinauntrul lui. Care, chiar incomoda si nedefinita, nu este noaptea pe care o presupun oamenii. Orbii nu se ghideaza dupa ceea ce vad, ci dupa ceea ce isi inchipuie ca vad, nu dupa aparente, ci dupa esente. Lumea lor de pacla, vag luminoasa, “intunecata si larga“, cum o numea Milton la un moment dat, poate fi la fel de bogata si de creativa ca si lumea noastra vizibila. Simturile se ascut, aptitudinile ies mai bine la iveala, trairea este mai intensa. E lumea lui Demodoc si Femios din Iliada lui Homer, doua personaje marunte, dar excelenti cantareti, traind in umbra marilor figuri, carora Muzele le-au luat lumina ochilor pentru a le da in schimb vraja cantecului. Respectand proportiile, o astfel de lume a documentat Ciprian Hord in Out of the Dark. Lumea unei realitati invizibile pentru majoritatea dintre noi.
- nascut in 1980, locuieste in Arad
- fotograf documentarist, interesat de latura umana a povestilor
- colaborator al Everyday Projects si Getty Images
- imagini publicate in: Time Magazine, Washington Post, Deutsche Welle, Vice, Bloomberg, documentEst, Scena 9 etc.
- website: ciprianhord.ro
E multa emotie in fotografiile sale. Si multa empatie. Si nu razbate deloc o cat de meschina conditie tragica a subiectilor. Ciprian Hord n-a marsat pe nimic spectaculos, desi tema e cat se poate de generoasa. E discret, “invizibil”. Lipseste din cadru. A tranzitat lumea reala, ca in “Blow-up”-ul lui Antonioni, si s-a plasat leger in cea imaginara, alaturi de personajele sale. Acesta pare sa fie unul dintre marile castiguri ale proiectului: faptul ca, in plan simbolic, fotograful a devenit si el locuibil. De darul si amarul eroilor sai. Fara sa alunece vreo clipa intr-un patetism de opereta gratuit si steril, nefolositor personajelor, fotografului si, cu atat mai mult, fotografiei in sine. Pentru asta insa a trebuit sa iasa din zona sa de confort.
In Out of the Dark, orbirea nu este intru totul o nenorocire, ci mai degraba un mod de viata. In ciuda privirilor sui si a ochilor ciclopici, uneori, o tandrete lina strabate aproape fiecare imagine a fotografului. Gesturile personajelor sunt naturale, dar incarcate cu un surplus de emotie, iar chipurile, indiferent in ce actiune este angrenat corpul, tradeaza trairi sincere si intense, care nu sunt obturate de nimic dinafara. Proiectul lui Ciprian Hord reda, daca vreodata aceasta ar fi fost pierduta, demnitatea unei categorii de oameni pe langa care trecem cu usurinta si asupra carora statul ar trebui sa se aplece cu o mult mai mare determinare si grija.
Out of the Dark a contabilizat primele imagini la sfarsitul anului 2014 si este inca un proiect in derulare. “Nu caut ineditul in aceste imagini, dimpotriva, doresc sa arat cat mai direct si mai nesofisticat felul in care traiesc oamenii care si-au pierdut vederea sau care nu au vazut niciodata. Este o realitate pe care noi, cei care vedem, ne este greu sa ne-o imaginam si sa o intelegem. Doresc sa arat greutatile pe care le infrunta acesti oameni si felul in care le depasesc, incercand sa duca o viata normala”, afirma Ciprian Hord, in statementul proiectului sau.
Usoara sau grea, viata persoanelor lipsite de vedere nu arata intru totul ca lumea pe care si-o inchipuia Borges, in forma unei imense si – probabil – regeneratoare biblioteci. (F.S.)