Dintre toate continentele planetei, Africa are toate motivele sa fie considerat cel mai urgisit. Tocmai leaganul umanitatii, ce ironie! Un tinut atat de bogat, cu semeni atat de neajutorati… Discursul eminamente interesat al lumii pretins civilizate nu ia in calcul decat resursele materiale ale continentului, nu si oamenii care-l locuiesc. Majoritatea dintre noi stim Africa prin ricoseu, de la fluxurile de stiri: o regiune violenta a regimurilor totalitare, a saraciei extreme, a bolilor transmisibile si fara leac. Brrr… nu e de mers pe-acolo! Insa aproape toti cei care au vizitat-o vorbesc despre un farmec aparte, despre o vraja care te face sa vrei sa revii din nou si din nou… Asa s-a intamplat si cu Radu Mihai Iani: s-a dus o data, apoi inca o data si inca o data… Fotograf solar, el a documentat cu mintea si inima deschisa o alta fata a Africii, cea a unei solide amprente identitare si a unor culturi inca vii, intacte, chiar daca pastrate in comunitati din ce in ce mai mici. Globalismul n-a patruns acolo decat intr-o mica masura; amprentele locale inca dicteaza ritmul si configuratia vietii, iar zambetele oamenilor, in ciuda saraciei, sunt mai sincere decat oriunde altundeva in lume. Evitand cararile batatorite ale fotoreportajelor de senzatie, Radu Mihai Iani reda demnitatea Africii intr-o serie de suflet, pitoreasca, senina si calda, ca si oamenii pe care i-a intalnit. (F.S.)
Radu Mihai Iani
- nascut in Bacau, 1975
- studii: Stiinte Economice
- stabilit in Iasi
- expozitii colective: Iasi (2013), Paris (2016)
- imagini publicate in: National Geographic, LensCulture, Featureshoot, Vice, Bored Panda, Everydayeverywhere, Outofthephone etc.
- pagina Facebook: https://www.facebook.com/radu.iani
“A fost o saptamana lunga, o perioada agitata, dar a sosit ziua cea mare! Termin munca, fug acasa, fac un dus si inhat bagajul, iau un taxi, urc in avion, in primul avion, caci mai urmeaza vreo cinci. Stiu ca ma asteapta doua zile lungi pana la destinatie, dar nu conteaza, caci… Africa e la orizont.
«Africa, de ce Africa, ti s-a urat cu civilizatia si cu binele? Esti nebun, o sa te inbolnavesti, o sa te intorci cu cine stie ce! Tu esti constient ca pana acolo o sa faci minim doua zile cu avionul si ca o sa dai o avere»? Aceleasi intrebari de fiecare data, de cand am decis sa vad, iar mai nou, sa revad Africa.
© Radu Mihai Iani, Lompoul sur Mer, Senegal, 2017
Se intampla in martie 2016 pentru prima data. Emotiile au ramas aceleasi si nerabdarea de a revedea destinatia finala cu atat mai mare in decembrie 2016 si in septembrie 2017. Auzisem multe despre Africa, vazusem multe documentare despre continentul negru, citisem breaking news despre atrocitati petrecute acolo, citisem articole despre boli si pericole care te pasc ca alb, dar deja nu mai conta, declicul se facuse. Dorinta fusese generata de o scurta conversatie ochi in ochi, in care interlocutorul imi povestea, cu vadita emotie, cum viata i s-a schimbat dupa ce a luat contact cu Africa. Asa e, Africa te schimba ca om, Africa iti da de gandit, Africa te pune sa iti adresezi intrebari tie insuti, sa reconsideri totul.
© Radu Mihai Iani, Senegal, 2017
In Africa globalizarea a ajuns doar intr-o mica masura. Nu, nu o sa ai Mac Donalds si sau brand-ul favorit de haine, pe care il gasesti in orice oras din Europa, nu vei putea opta intre «espresso» sau «americano», dar vei descoperi ca putinele optiuni sunt suficiente, iar la final de zi vei zambi natural si vei dormi mai bine.
Nu, Africa nu e lapte si miere, dar Africa inca mai are identitate. Spuneam anul trecut, «la cald», dupa prima vizita, ca in Africa, in pofida saraciei, am vazut cele mai sincere zambete. Si tot «la cald» si din instinct, primul album dedicat Africii l-am intitulat «Less is more». Enjoy my Africa!” (Radu Mihai Iani)
