Romeo Komaromi: In anticamera vanatorului

In Diego de Zama, unul dintre cele mai fascinante romane sud-americane, personajul cu acelasi nume asteapta in van sosirea unei corabii care sa-i aduca decretul regal cu numirea intr-un post de prestigiu. Nesfarsita si dureroasa asteptare il pune fata-n fata pe erou cu singuratatea sa launtrica. In spatiul aceleasi asteptari, dar de o alta natura, sta si vanatorul lui Romeo Komaromi. Spre deosebire insa de eroul lui Antonio di Benedetto, in imaginile fotografului asteptarea nu distruge, ci defineste si face parte din joc. O asteptare ingusta si intima in limitele careia se consuma timpul individual al vanatorului. Sunt clipele in care viata sa graviteaza in jurul unor enigme: va veni sau nu vanatul, si de unde, il va zari, va reusi sa-l doboare? Un descumpanitor joc de naluciri primejdioase poate ruina tot esafodajul. Astfel ca mult-prea-sinele se dilueaza pana aproape de disparitie si vanatorul trebuie sa rezoneze perfect cu semnalele naturii. Despre aceasta atmosfera de expectativa si tensiune este vorba in proiectul lui Romeo Komaromi. Despre iminenta si imanenta unei intamplari. Dar si despre frumusetea nealterata a salbaticiei. Fotograful nu patrunde in camara cu bucate, ci doar in anticamera ei, din motive care tin de codurile nescrise ale vanatorii. De exemplu, fotografiaza mai mereu din spatele liniei tragatorilor caci nu poate risca un plasament mai avansat. Si atunci o face cu discretie, construind o relatie intre om si natura, intre om si vanat, intre om si cainele sau, raporturi fara de care nu se poate concepe practicarea unei vanatori responsabile. Un proiect inedit si curajos ca tema, cat se poate de aseptic, despre un subiect sensibil si dificil de fotografiat.

 

Romeo Komaromi

• nascut in 6 decembrie 1976, Satu Mare
• crescut in Negresti Oas, „intre traditii si modernism”
• fotografiaza din 2007
• co-fondator si expozant al Salonului „Versus dar Impreuna”
• aparitii foto in diverse reviste si carti
• pagina Facebook: https://www.facebook.com/komaromi.romeo

 

Primele imagini au fost realizate in 2010, in urma unei invitatii de participare la o vanatoare. „In ciuda frigului din acea zi, am dus si aparatul foto cu mine. Iesisem in cautarea unor peisaje de iarna, isi aminteste fotograful. Sansa de a fi singurul dintre participanti care avea dreptul de «a trage» in momentul in care o caprioara a trecut printre noi a declansat pana la urma aparitia acestui proiect.”

 

Integrarea in grup

Vazuta de unii ca o casta, breasla vanatorilor accepta cu greu in grup personaje care nu au legatura cu preocuparea lor. Daca nu esti vanator, esti haitas, daca nu esti haitas nu prea poti fi altceva, cu atat mai mult fotograf. O integrare intr-un asemenea grup cere respect, discretie, loialitate si ani intregi de peregrinari alaturi. Povesteste Romeo Komaromi: „Fiind un oras mic (Negresti Oas – n.n.), ne cunoastem toti. Iesind cel mai des cu ei la vanat mic, ii cunosc pe majoritatea foarte bine, integrandu-ma fara dificultate in zona lor de confort, asa ca reticenta este aproape nula. La vanatul mare am fost foarte putin, e vanatoarea la care se impun anumite conditii si fotografierea este mai putin acceptata. Cu grupul cu care ies de obicei nu am restrictii la pozat, fiind perfect integrat intre ei. Ba mai mult, la cerere, imi mai si pozau.”

In toti acesti ani in care a iesit cu grupul, Romeo Komaromi a realizat ca vanatoarea nu este – sau nu mai este nicidecum – o chestiune de supravietuire, ci una de desprindere de rutina zilnica. „Grupa face implicit triajul pentru stabilirea echilibrului ecologic. Regulile impuse de seful de grupa si de regulamentul intern se urmeaza fara niciun comentariu. Respectul impus de vanat este litera de lege, adica gainusa nu se impusca, iepurii in perioada de imperechere sunt liberi, iar caprioarele din fondul de vanatoare sunt lasate in pace”, ne spune fotograful.

 

Provocari

De pozat poate poza doar toamna si iarna, atunci cand este deschis sezonul de vanatoare. Pentru usurarea bagajului sau, trecerea de la aparate foto DSLR la Mirrorless a fost un mare pas inainte: dintr-o data, rucsacul a devenit mult mai usor si lejer de purtat.

Provocarile majore tin de siguranta fotografului, de simtul de anticipatie si de viteza de reactie la vederea vanatului. ‚Chiar daca totul pare sa mearga bine, uneori lucrurile pot scapa de sub control, mai ales cand se merge la vanat mare, cand intri in haita cu aparatul foto agatat de gat si nu stii pe unde iese din hatis porcul mistret. Insa partea cea mai neplacuta, din punctul meu de vedere, este faptul ca nu pot sta in fata vanatorului, ci doar in spatele liniei de vanatoare”, afirma Romeo Komaromi.

Cea mai mare realizare pentru fotograf ar fi finalizarea proiectului cu o carte. Dupa mii de cadre trase, daca totul va decurge conform planurilor, e posibil ca aceasta sa publicata chiar in anul care vine. (F.S.)