Ovidiu Gordan: Familiar place

Cu Familiar place, fotografia vine in intampinarea  autorului si nu invers. Imaginea este intai traita si abia apoi reprezentata. “Intamplarile” vizuale sunt rodul senzatiilor, al emotiilor traite la un moment dat si izolate mai apoi in subconstient din diverse pricini. Ne intoarcem in vremea lui Proust in care o simpla accesare a unei franturi de memorie involuntara declanseaza epicul. Sau liricul, in cazul de fata, caci imaginea e aproape de poezie la Ovidiu Gordan; cu minime eforturi, se poate auzi si muzica in fundal… Proiectul sau vorbeste despre locuri in care nu s-a intamplat nimic concret si este o tranzitie catre o fotografie mai interiorizata, in trend-ul curentului european din ultimii ani care nemaiavand sau nemaiputand descrie o realitate exterioara se intoarce catre individ si universurile lui abisale. Mai putin tangibile tocmai pentru ca sunt abstractiuni. Si mai supuse, deci, intrepretarilor. Ovidiu Gordan transpune corect in forma vizuala perceptibila continutul unor idei sau sentimente. Pentru a reusi acest lucru, el vizualizeaza si evalueaza imaginile inainte de a le produce. Efectul fotografiilor sale rezulta din atmosfera creata de redarea simbolica a unor abstractiuni: pustietatea unui loc extravilan, intimitatea unei scene de interior, picturalitatea unei draperii sau a unei vaze asezate aleatoriu pe un fotoliu, stranietatea launtrica a unei Dacii vechi in care amusina o jumatate de caine. Toate, altfel, locuri obisnuite, dar fertile si incarcate de miez. Familiar place este un proiect care ne permite o vizita in intimitatea si starea de spirit a fotografului si a lucrurilor ordinare pe care nu le suspectam nicio clipa macar de adancime. (F.S.)

 

Ovidiu Gordan

• artist vizual independent
• traieste si lucreaza in Simleu Silvaniei (Salaj)
• studii: Facultatea de Arte Plastice, Universitatea de Arta si Design, Cluj-Napoca (2008 – 2011); licentiat in Fotografie – procesare Imagine si Video
• expozitii personale si de grup: Zalau (2009), Cluj-Napoca (2009, 2011, 2012, 2015)
• website: ovidiugordan.com
• cartea poate fi pre-comandata pe Indiegogo

 

Ovidiu Gordan se afla in ultimele zile de campanie pentru strangerea de fonduri in vederea publicarii proiectului sau. Cei care vor sa-l ajute in acest demers o pot face pana in data de 14 ianuarie, cu sentimentul ca pun umarul la aparitia unei carti de care fotografia romaneasca are nevoie. Descrierea proiectului, in cuvintele autorului, o puteti lectura mai jos.

 

Stranietatea familiarului

“Ca artist vizual, pot sa spun ca sunt norocos ca m-am nascut in Romania. Aici, aproape orice poate fi un subiect bun pentru o fotografie interesanta. Nu trebuie sa fac  eforturi ca sa caut imagini bune. Imi traiesc viata si fotografiile se intampla. De fapt, cu cat imi traiesc mai mult viata, cu atat fotografiile mele sunt mai bune. Oamenii din Romania au o calitate specifica, un aspect extern saracacios impletit cu o abundenta interioara profunda si o creativitate nemaipomenita. Un echilibru minunat intre duritate si sensibilitate. Toate se combina intr-un mod firesc, ca o pereche veche de pantofi pe care i-ai purtat de mii de ori, arata uzati, dar sunt perechea ta preferata, sunt cei mai confortabili si servesc drept martor pentru toate momentele petrecute impreuna, pentru locurile in care ai mers si oamenii pe care i-ai cunoscut. Te uiti la perechea ta veche de pantofi si zambesti.

Exista multa frumusete in familiaritate, cum ar fi clasica masina Dacia, facuta in perioada comunista, un simbol al nostalgiei. Toti romanii o privesc cu drag, in special generatiile mai in varsta, dar nu pentru ca a fost facuta in vremurile comuniste, ci pentru ca a fost, odata, masina familiei. De imaginea ei, instant recognoscibila, se leaga nenumarate amintiri personale.

De cand eram copil am fost si inca sunt pasionat de natura. Obisnuiam sa colectionez cactusi, iar colectia mea ingloba peste 100 de specii de cactusi si peste 300 de exemplare. Imi placea sa-i privesc si faceam asta aproape zilnic. Stiam povestea fiecarui cactus si cum a ajuns in posesia mea. Pe unii i-am crescut din seminte, pe altii i-am cumparat de la colectionari, multi i-am primit cadou, iar pe cativa dintre ei i-am furat din gradinile botanice. Asa ca, pentru mine, imaginea cactusilor mei reflecta o amintire pretioasa a timpului petrecut impreuna.

Fotografiile familiei functioneaza in aproape acelasi mod, exista fotografia fizica si apoi exista memoria atasata acesteia, partea metafizica sau spirituala a imaginii. Abordarea mea fotografica este similara cu cea a fotografiilor de familie, dar intr-un fel este exact opusul: eu am deja memoria vizuala si acum caut sau, mai degraba, astept, ca memoria sa se manifeste. Rezultatul este straniu si familiar.” (Ovidiu Gordan)