Olivier Marchesi: Odiseea rusa

Suprapuneri temporale, asta ne propune Olivier Marchesi in portretul sau nefardat asupra Rusiei contemporane. Fie ca e vorba despre orasul modern, fie ca patrundem intr-o lume rurala revoluta, fotograful francez stie sa extraga momente care raman fixate in timp. Intr-un cadru care poate functiona ca o intriga avem natura si orasul, la o respiratie unul de celalalt, intr-o relatie aproape sufocanta, imblanzita oarecum de prezenta omului, in altul statuia uriasa a unui soldat, imagine-emblema despre vertijul dimensiunilor in tot ce inseamna Rusia, apoi un avion de vanatoare devenit teren de joaca pentru adolescenti, un cauciuc ramas in picioare pe intinderea inghetata a Lacului Baikal, ca si traditionalele bai la copca ale rusilor. Olivier Marchesi e interesat antropic de om si de relatia acestuia in binomul spatiu-timp pe care-l ocupa. Proiectul sau se situeaza clar in zona fotografiei umaniste si este conceput ca un portret al Rusiei de astazi, aflat la intersectia geografiei sale ametitoare cu istoria tumultuoasa. Sunt vestigiile unei lumi care inca nu si-a incheiat ciclul, iar fotograful experimenteaza senzatiile singulare oferite de cea mai vasta tara din lume. Intreaga serie este realizata pe film.

 

Olivier Marchesi

• nascut in 1977, traieste in Paris
• studii: Stiinte Umane (Stiinte Politice, Istorie, licentiat in Sociologie)
• membru al Studioului Hans Lucas (http://hanslucas.com/omarchesi/photo)
• expozitii in Franta si Rusia
• carti: „Centre de gravité” (colectiva, 2016), „A l’abri de la rue” (2016), „Le sapin dans la rue du Kolkhoze” (2017)
• website: http://www.oliviermarchesi.net/

 

Olivier Marchesi este autodidact si a inceput sa fotografieze cu zece ani in urma. Lucra ca web designer si profesor de multimedia si fotografia l-a acaparat din ce in ce mai mult, in special fotografia argentica. Actualmente este partener de afaceri la Compania Bergger (editura), director de comunicare si editor, companie care publica proiecte de lunga durata, realizate pe film.

 

Dincolo de Cercul Polar

Initial si-a propus un portret obiectiv care sa urmareasca delimitarea rusilor de astazi de sovietici. A realizat insa in scurt timp ca e imposibil si fara sens intr-o tara in care epocile insa se intrepatrund. Demna de o odisee, calatoria sa l-a purtat dintr-o extremitate in alta a imensitatii spatiului rus, nu doar din punct de vedere geografic, cat si socio-cultural.

A inceput intai sa fotografieze in Moscova. In fiecare zi de miercuri, indiferent de anotimp si de vreme iesea cu aparatul de fotografiat pe film pentru a alcatui un portret cat se poate de obiectiv al marii metropole. Apoi si in Sankt Petersburg si alte orase mari. In ceea ce priveste provincia, a ales cateva dintre regiunile si locurile care pareau emblematice si fara de care Rusia e incompleta: Siberia, Uralii, Volga, Asia Centrala, zona Cercului Arctic, Marea Campie Rusa, zona Marii Caspice, Extremul Orient. Cu fiecare calatorie intreprinsa a documentat meticulos viata oamenilor apartinand unor comunitati situate in salbaticia extrema a Rusiei, dincolo de Cercul Polar sau in stepele Asiei Centrale.

In timp ce lucra la proiect s-a imprietenit cu doi valorosi fotografi rusi, Aleksey Myakishev si Igor Mukhin, care l-au ajutat sa inteleaga mai bine Rusia si abordarea lor fotografica in ceea ce priveste spatiul autohton. De-altfel, intr-o marturisire pe marginea acestui material, Olivier Marchesi recunoaste ca perioada petrecuta in Rusia l-a influentat puternic atat din punct de vedere fotografic, cat si emotional. Intr-atrat incat revenirea in Franta l-a facut sa-si priveasca tara natala cu ochiul curios al noului venit.

Ca echipament, a folosit aparate foto Leica M7 sau M6, cu un Summicron de 35mm pentru majoritatea cadrelor. Din cand in cand a utilizat si un Summicron de 50mm. Filmele folosite sunt Bergger Pancro 400 pentru imaginile mai recente si Kodak Tri-X pentru cele din anii de inceput ai proiectului.

 

Bresson, Depardon, Fenoyl, Roche, Myakishev, Mukhin…

Felul sau de a face fotografie este influentat de cativa dintre marii fotografi francezi (Henri Cartier-Bresson, Raymond Depardon), dar si de catre unii dintre cei mai putin cunoscuti, cum e Pierre de Fenoyl si abordarea sa asupra fotografiei franceze de peisaj, ori Denis Roche, care afirma la un moment dat despre actul fotografic : „Cred ca fotografia este incarcata cu profunzime si aceasta profunzime se datoreaza intalnirii dintre Timp si Frumusete. Chiar inainte de a fi facuta fotografia, Timpul stapaneste; la scurta vreme dupa ce a fost facuta, Frumusetea este cea care ii ia locul”.

N-a uitat sa-i enumere pe noii sai prieteni fotografi din Rusia, Aleksey Myakishev si Igor Mukhin, dar spune ca este inca prea devreme pentru a stabili cu certitudine daca influenta acestora este majora pentru arta sa fotografica.

Nu planeaza niciun dubiu insa asupra faptului ca intreaga sa cariera este strabatuta de atributele unei fotografii umaniste in care n-a incetat niciodata sa creada. (F.S.)