Dorian Delureanu & Cristian Bassa: Fantanile Olteniei

“Fantanile sunt ochii pamantului in care isi oglindeste cerul fata”, afirma candva sociologul, etnograful si filozoful roman Ernest Bernea. Iar preotul paroh Octavian Schintee, intr-un text pe tema imaginilor proiectului, se arata convins ca fantana devine “un adevarat obiect ritual, ba chiar o fiinta pe care o creste taranul”. In aceste coordonate mistice a prins radacini proiectul fotografilor Dorian Delureanu si Cristian Bassa. Constructie aparent banala in sine, fantana este inainte de toate un fapt cultural, o oglinda si o amprenta inca vie a epocii in care a fost construita. Ea vorbeste despre identitatea sacra a unei comunitati, fizionomia moravurilor acesteia, stadiul ei de dezvoltare economica si sociala. Erodate de timp si de realitate, fantanile Olteniei devin marturii tacute despre disparitia unor trasee civilizatoare intr-o societate rurala care isi pierde reperele si se dezintegreaza accelerat. Cei doi fotografi semneaza un proiect in care fantana capata atributele unui autentic Axis Mundi pentru comunitatile si hotarele in limita carora se afla. Imaginile sunt realizate pe film, dar si pe suport digital, alb-negru, dar si color, in ideea de a fixa personalitatea acestor constructii ca document de arhiva, dar si ca loc viu.

 

Dorian Delureanu

• nascut in 1967, Drobeta-Turnu Severin
• stagii de fotografie in San Marino si Avignon (Franta)
• fotografiaza spectacolele Teatrului National din Craiova in perioada 1993 – 2000
• publica in Le Nouvel Observateur, Scena si Teatrul azi
• coordoneaza expozitiile si publicarea albumelor fotografului craiovean Victor Boldir: 05.75/ Impresii – Henri Cartier Bresson în Oltenia si Victor Boldar – Fotograful peliculei de cursă lungă
• expozitii personale in Craiova
• lucrari ale sale fac parte din colectia World Press Photo Foundation
• presedinte din 2014 al Fotoclubului „Mircea Faria” (fondat in 1963)

 

Cristian Bassa

• nascut in 1980, Bucuresti
• cursuri de fotografie la Scoala de Poetica Fotografica “Francisc Mraz” (2009 – 2011); cursuri de fotojurnalism si de proiecte foto documentare
• designer, editor de carti de fotografie (The Anatomy of Decay – Oliver Merce, printre ele)
• fost editor la FOTO 4 ALL (2015 – 2016), Oitzarisme (2014 – 2016); in prezent editor al revistei-blog de fotografie CRITICAL MESS
• organizeaza evenimente si intalniri fotografice (“Argentik”, editiile 1-3), “Clasa de Fotografie, 1-3)
• co-organizator al Bucharest Photo Week, editia 2016

 

Calatoriile documentare ale celor doi fotografi s-au derulat in anul 2016, in peste 40 de locuri din judetele Dolj si Mehedinti, si este doar o prima etapa de identificare a fantanilor de uz comunitar din regiunea Olteniei, multe dintre ele aflate intr-un stadiu avansat de degradare. Traseul a inclus, printre altele, zonele Urzicuta, Catane, Bailesti, Maglavit, Darvari-Vela-Terpezita, Gogosu-Verbita, Branistea, Botosesti-Padina, Punghina. In perioada urmatoare, explorarile vor fi extinse si in celelalte judete din Oltenia. Fotografiile sunt realizate atat pe film, cat si in format digital, alb-negru, dar si color, tocmai in ideea de a percepe imaginea acestor fantani si ca urma, document de arhiva, dar si ca pe un loc viu.

 

Cartografierea fantanilor

Una dintre tintele acestui proiect este realizarea unei harti a acestor monumente cu elemente specifice de identificare. Traseul parcurs a fost deja indexat in varianta unei harti electronice. Cartografierea tuturor fantanilor de sat si de hotar din Oltenia nu este deloc usoara.

“Multe fantani fusera in Oltenia, spun localnicii, dar si putine ramasera in picioare, oamenii imprastiindu-se, locurile schimbandu-si proprietarii, drumurile si hotarele. S-a dus vorba cum ca unele fantani ar mai fi, dar ca se distrug repede si ca ar trebui sa stim ceva despre ele. De aici s-au planuit drumuri cu oameni stiuti de-ai locurilor, pentru a le insira pe harta pe cele ce rezista trecerii timpului. Constructori de fantani au fost mai intai pastori si oameni asezati (plugari), fantanile fiind un loc in jurul caruia s-au construit asezari permanente sau de transhumanta, dar si o resursa gestionata in comun, precum pasunile comunale. Mai pe urma, constructorii lor au fost gospodari, oameni ai muncii la sate si orase. In anul 2016, in prima parte a proiectului, a fost explorata o zona rurala din judetul Dolj in care se mai construiesc si astazi fantani, acolo fiind identificat un vechi si inca activ mester de fantani”, ne spune Dorian Delureanu.

Constructorul despre care vorbeste fotograful este Nea Costica „Fantanarul” din satul Puturi, judetul Dolj. Povesteste Nea Costica: „O fantana de piatra poate sa traiasca si 100 de ani daca este ingrijita. Fantani se construiesc si vara si iarna. Se alege locul pe unde mai vegeteaza un pom, e mai bine, acolo e izvorul mai tare, mai teapan. La camp, fantanile se construiau acolo unde oamenii mergeau la lucru. Fantanile de pe langa case se construiesc odata cu casa sau chiar inainte, sa ajute la ridicarea casei. Ele se folosesc si la gradina, la udat. Apa din fantana are in medie 11grade. Diferenta dintre temperatura din fantana si cea de afara, de sus, poate fi periculoasa. O fantana se face si in doua zile, daca sunt oamenii ca lumea. Depinde si de adancime. Fantanile se sfintesc toate, vine preotul, cam in trei-patru zile. Cele care au o cruce pe ele sunt, cum se zice, slobozite.”

 

Rosturile materiale si morale

Asezarea unui sat este legata in mod direct si de izvoarele de apa, de locurile in jurul carora se construiau fântânile. In vechile traditii, nu doar crestine, fantana (izvorul) a fost intotdeauna asociata cu viata, tineretea, regenerarea.

„La ses, noteaza pretul Octavian Schintee, apa izvoraste de la adancimi foarte mari. Apare astfel fantana cu cumpana. Langa fantana apare, pentru animale, jgheabul pentru adapat. Mai tarziu, vedem aparand putul cu roata, avand doua caldari (ciuturi), functionand pe principiul scripetelui. Ulterior, fantana va avea acoperis si chiar banca pentru diferite nevoi din gospodarie. Se observa o integrare perfecta in peisajul campiei. Fantana are rosturi materiale si morale: social si spiritual (magic si religios). Ea joaca un rol foarte important la socializare. Barbatii si femeile care vin la apa comunica, afla noutati unii de la altii. Langa fantana se faceau rugaciuni pentru rod, dar aveau loc si descantece pentru tamaduirea trupului si a sufletului.”

Fantanile Olteniei rurale nu sunt toate la fel, se spune in descrierea proiectului. Unele sunt mai vechi, de dincolo de perioada comunista, pana foarte departe, consemnate in documente de vanzare-cumparare de pamanturi, insemnate pe harti comerciale, puncte vitale pentru asigurarea transportului persoanelor si marfurilor cu vehicule trase de animale, parte din ritualuri religioase si obiceiuri ale locurilor. Fantanile mai noi, construite prin anii ‘60-‘70, inlocuiesc si/sau adauga elemente din arhitectura vremii si materiale de constructii noi (acoperisul de ciment, tabla, planseul, masute, garduri) peste trecutul din piatra si lemn al primelor, cele doar cu incheieturi de fier.

„In cazul unora dintre ele, anul de constructie este trecut pe monument. In cazul altora, datarea poate fi facuta pornind de la numele fantanii, acolo unde acesta s-a pastrat in istoria orală a locului, el indicand donatorii sau anumite detalii legate de spatiul respectiv in momentul constructiei, numele unui proprietar de pamant din zona sau al unei paduri aflate in imediata apropiere atunci cand fantana era functionala, de exemplu. Unele sunt fantani de pomenire, iar in cazul acestora exista crucile pe care sunt trecute anii”, precizeaza Cristina Irian, unul dintre curatorii proiectului.

 

Tipuri de fantana si roluri ritualice

In periplul lor, cei doi fotografi au intalnit si fotografiat fantani deosebite unele de altele prin mecanismul care pune in miscare apa. Astfel, exista fantani cu cumpana, cu roata, cu scripete si barna, cu pompa, unele dintre ele avand si jgheab pentru animale. In Oltenia sunt consemnate de asemenea mai multe roluri ritualice ale fantanii, cum ar fi: fantana de pomana pana la al saptelea neam (cu cruci pe stalpi), fantana de intalnire, de nunta, de hotar, fantana ca loc de ritual de purificare si stergere a pacatelor, fantana de descantec.

Valorarea sociala si ecologica a fantanilor o preceda pe cea de intrebuintare: chiar daca devin nefunctionale sau doar apa lor nu mai este potabila, monumentele nu se darama, acest lucru fiind considerat de rau augur pentru comunitate, la fel cum este interpretata si secarea apei fantanilor.

„Fiecare fantana este unica. Fascinant este modul in care ea incorporeaza semnificatii si urme materiale odata cu utilizarea ei si cu trecerea timpului. Se regasesc in ele ecouri ale timpurilor prin care au trecut; de exemplu, o data cu mecanizarea agriculturii, unele jgheaburi de piatra au fost inlocuite cu jgheaburi din cauciuc, realizate prin taierea unei roti de tractor si folosirea ei pe lungime. Interesante sunt, de asemenea, obiceiurile, datinile legate de fantani si modul in care ele fac parte din viata comunitatilor, insotind oamenii locurilor in momente importante din existenta lor, ma refer aici la rolul lor in obiceiurile de nunta sau la constructia si functiile fantanilor de cruce”, explica Cristian Bassa.

Proiectul este initiat si sprijinit de catre Muzeul National al Taranului Roman. Alaturi de Cristina Irian, celalalt curator al proiectului este Bogdan Iancu, antropolog, cercetator la Muzeul National al Taranului Roman si cadru didactic la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. O selectie a imaginilor realizate de Dorian Delureanu si Cristian Bassa a fost deja prezentata atat la Bucuresti (MTR), cat si mai recent (martie, 2017) la Craiova, intr-una dintre salile Muzeului Olteniei. La organizarea celor doua expozitii si-a adus aportul si Fotoclubul „Mircea Faria” din Cetatea Baniei. (F.S.)