În crochiurile sale, Dan Moruzan descrie Bucureștiul așa cum nu l-am mai văzut niciodată, subordonând orașul câtorva puncte de interes istoric și cultural. Unele dintre clădirile sale emblematice, fixate pe retină în goana turistului sau în fulgurantul interes al localnicului, capătă dimensiuni și aspecte memorabile în proiectul său. Fotograful le scoate din context și le acordă statut de simbol. Realitatea fragmentată și convulsivă a orașelor mari e lăsată în urmă, iar clădirile trăiesc doar prin ele însele. Și rezonează cu totul altfel în ochii săi.
Refracția
Pentru a le individualiza cât mai bine, le sondează refracția: clădirea ca undă – inexactă, subiectivă, eterică – tributară timpului pe care-l traversează până la noi și intersecției cu suprafața de separație a altor medii. Așa se face că atunci când o privim, imaginea e distorsionată, onirică. Nimic nu mai e rectiliniu în proiecția ei. Studiul fotografului este de la început și până la sfârșit o reverie grafică (și existențială). Autorul reține pe peliculă amprenta vibrației clădirilor, care tulbură tiparul riguros al realității formând o meta-realitate spațială. Dan Moruzan nu fotografiază Bucureștiul pentru ca să-l ținem minte acum, ci peste un secol, când răsfrângerea lucrurilor în memorie nu ne va mai oferi imagini exacte, ci schițe extrem de sumare ale lucrurilor înmagazinate în (sub)conștient.
Modalitatea de execuție
La fel de importantă ca și terminologia imaginii este modalitatea de execuție a întregului proiect. De la aparatul pe care l-a achiziționat special și până la printul final, totul a fost subsumat exclusiv realizării acestui proiect inedit inclusiv ca tipăritură în spațiul autohton: 12 crochiuri, imagini inseriate și cu semnătura autorului, cu posibilitatea de detașare și punere în ramă, film alb-negru, multiexpuneri, format pătrat, ediție limitată. Cartea e o mică bijuterie, elegantă și cu aer aristocrat, tipărită cu resurse proprii, în condițiile fotografului, cu materiale de primă mână, cu multă răbdare și fără concesii în ceea ce privește calitatea. (F.Ș.)
- născut în București, 1967
- studii: Facultatea de Energetică, București
- absolvent al cursurilor de fotografie Universitatea Ioan I. Dalles
- membru fondator al Grupului PhotoTeam
- website: danmoruzan.ro
București: foto crochiuri
- carte handmade
- copertă tare
- dimensiune: 21,5 x 21,5cm
- ediție limitată: 30 exemplare
- 12 printuri alb-negru (multiexpuneri)
- toate exemplarele vândute
„În procesul de realizare a unei fotografii sau a unei serii de fotografii, ultimul pas trebuie să fie printul. A venit astăzi rândul unei serii realizate în 2019 să-și găsească finalitatea. Multiexpuneri.
Căutări
Este vorba de o idee preluată de la un fotograf german. De multă vreme doream să fac un gen de fotografie care să poate fi expus pe orice perete, ceva legat de oraș, dar nu peisaj. Am găsit această idee cu multiexpuneri realizate pe film alb-negru.
Pentru asta a fost nevoie să caut un aparat de fotografiat pe film lat ce permite ușor expunerea repetată a unui cadru. L-am găsit după ceva căutări, un aparat Adox Golf din ’54. Anul 1954 a fost un an deosebit pentru aparate; și Rolleiflexul meu e tot de atunci, dar nu permite multiexpuneri. L-am cumpărat, așadar, tot din Germania, la un preț modic și am început să experimentez după ce am ales și filmul pe care să-l utilizez: Ilford Pan F 50 ISO.
Documentându-mă destul de bine înainte, nu a fost nevoie de mult film pentru probe și rezultatele au început să apară. Am fost foarte încântat atunci și sunt bucuros de rezultat și acum. Subiectele pe care le-am ales au fost clădiri și locuri emblematice din București. Pentru realizare am folosit între 8 și chiar 20 de expuneri pentru fiecare cadru, un exponometru de mână (tot de prin anii ’50) și câteva declanșatoare flexibile, răbdare și tutun. Fără trepied. Rezultatele alese – 12 la număr – sunt printate în formatul 18×18 cm, plus o margine albă pentru înrămare.
Hand-made cu semnătură și parafă
Nu am cumpărat cea mai scumpă imprimantă, dar, totuși, una care știe să printeze alb-negru doar cu tonuri de gri. Nu am cumpărat cea mai scumpă hârtie foto, dar, totuși, o hârtie fine art mată de 240g/mp. Coperțile alese sunt coperți de album foto de foarte bună calitate. A trebuit să achiziționez și alte lucruri ajutătoare, cum ar fi un trimmer A3 pentru tăieturi, calc de 65g/mp, ștampilă personalizată etc.
Prima serie de mape cu aceste printuri este o serie limitată la 30 de bucăți, realizate toate handmade, semnate și parafate”. (Dan Moruzan)