Andrei Bîrsan: Chipurile efemere ale Bucureștiului

Cu „Trecut-au anii”, Andrei Bîrsan ne oferă un mapping biografic și sentimental în care istoria orașului se împletește cu cea personală. Sau invers. În urmă cu ceva vreme, fotograful american Christopher Rauschenberg pornea pe urmele lui Eugène Atget pentru a fotografia Parisul la un secol după maestru. Cu ochii larg deschiși, Andrei Bîrsan se lasă ghidat doar de urmele pașilor săi, la trei-patru decenii distanță după ce a străbătut străzile și ascunzișurile Bucureștiului ca adolescent. Ca și în cazul omologului său, proiectul comprimă timpul, ca măsură fizică, și istoria, ca matrice culturală.

Fragment de istorie uitată

Imaginile recurg la un vizual imediat și furnizează istorie și emoție instant, fără a fi nevoie de „citiri” sofisticate. Deși ancorările trecutului se erodează cu timpul, fotografiile lui Andrei Bîrsan au marele merit că nu ne lasă să uităm ce și cum a fost. Consumăm cadrele sale la modul estetic, în primul rând, dar și emoțional. Detaliile nu mai sunt aici chestiuni minore, greu identificabile în cadru, ci elemente majore în compoziție: străzi, clădiri semnificative, parcuri, cartiere întregi, suprimate fără milă în anii ’80. Fotografiile autentifică existența unei realități la un moment dat. Ele sunt, în același timp, constatative și exclamative: ceea ce vedem a existat cândva și a arătat exact la fel cum este prezentat de către fotograf. În consecință, acela a fost adevărul / realitatea. Vorbim astfel despre capacitatea remarcabilă a fotografiei de a fixa pentru totdeauna un timp și o epocă anume. Un fragment de istorie uitată și o cursă în căutare unei noi identități a orașului, asta ne propune Andrei Bîrsan. Dincolo de durerea generată de faptul că farmecul „Micului Paris” a fost maltratat cu sălbăticie. Sistematic, fără scrupule și fără nostalgii desuete.

 

Andrei Bîrsan

• născut în 1965, București
• fondator și președinte al Asociației „Bucureștiul meu drag”
• inițiator al proiectului Centrul de Memorie Vizuală a Bucureștiului
• cărți: Anii ’80 (2016), Frumusețea revine pe Lipscani (2017), Trecu-au anii. Bucureștiul de ieri și de azi (2019)
• blog: http://abujie.ro/

 

„Trecut-au anii”

• Editura Corint, 2019
• copertă moale
• dimensiuni: 21 x 21cm
• 304 pagini
• 148 perechi de fotografii
• o puteți comanda de aici

 

Fotografie pe furiș

Andrei Bîrsan știe cu exactitate când a descoperit fotografia: era toamna anului 1979. Întâi și-a fotografiat colegii de clasă. Treptat, Bucureștiul a început să fie din ce în ce mai prezent în cadrele sale. Nu era ușor să fotografiezi pe stradă în acele vremuri. Pentru a nu avea probleme cu Miliția, era însoțit de prietena lui de atunci, actuala soție, Mihaela. Chiar și așa, aparatul foto i-a fost confiscat de două ori. Fotografiile erau făcute pe film alb-negru. Acum regretă că n-a putut fotografia și color.

„Îmi place să merg cu soția mea la evenimente și hai-hui prin București. Neapărat și la o cafea. În «Trecut-au anii», Mihaela apare de multe ori în cadrele din anii ’80. Ca să nu am probleme cu autoritățile, mă făceam că o fotografiez pe ea, iar la refacerea lor, în zilele noastre, m-a însoțit deseori. Pe coperta albumului este ea”, ne spune Andrei Bîrsan.

 

Chinuit de comuniști

După achiziționarea primului aparat de fotografiat digital, frenezia imortalizării Bucureștiului a revenit și din anul 2001 documentează aproape zilnic orașul.

„Proiectul «Trecut-au anii» l-am început în 2009, odată cu prima expoziție cu același titlu, organizată de Asociația «Bucureștiul meu drag». În toamna lui 2009 s-a finalizat cu volumul tipărit apărut la Editura Corint, în colecția Istorii urbane, cu sprijinul esențial al lui Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului București, și al Anei Antonescu, director editorial la Corint”, ne lămurește Andrei Bîrsan. Acum lucrează la volumul doi. „Albumul arată un București chinuit de comuniști, în oglindă cu unul în căutarea identității, câteodată mai frumos, alteori mai urât sau chiar distrus de interesele unora”, afirmă fotograful.

Ca tehnică în anii ’80 a folosit aparatele Smena Symbol, Zenit E cu Pancolar 50 sau Helios 58. Întregul proces foto îl făcea singur, de la developare și până la mărirea cadrelor. Pentru refacerea fotografiilor a folosit un Sony RX100 M4. Trebuind să refacă imagini realizate cu obiective în plaja focală 40-58mm, zoom-ul a fost obligatoriu. Câteodată nu a reușit să fotografieze exact din aceeași poziție, dar a încercat mereu să redea atmosfera locului.

 

În serviciul Capitalei

În ceea ce privește genul de subiecte abordate, lui Andrei Bîrsan îi plac locurile aglomerate: metroul, cafenelele, cârciumele. Are însă și o consistentă și prețioasă arhivă cu viața de elev la școala generală, liceu și în studenție. „Astăzi, îmi place să fotografiez color și, mai ales, cu mulți oameni în cadru”, mărturisește fotograful. Două dintre proiectele dragi la care lucrează în prezent au ca subiect metroul bucureștean și platforma Pipera.

Andrei Bîrsan a înființat Asociația «Bucureștiul meu drag» și «Centrul de Memorie Vizuală a Bucureștiului». Fotografiile sale ilustrează cărți și articole dedicate Capitalei. Cu asociația al cărui președinte este a organizat sute de excursii, expoziții și evenimente care au ca temă orașul și fotografia în sine. (F.S.)