Florin Firimita: The Bookstore Project

Proiectul plaseaza de la bun inceput cartea si femeia in galeria putinelor lucruri sacre ramase, in ciuda convulsiilor unui ultim secol tulbure. Discursul despre fragilitatea si misterul frumusetii dobandeste o apasata nota de sfintenie. Exista o dezordine oculta a cartilor, dar cat se poate de fertila, in mijlocul careia isi gasesc locul standarde renascentiste de frumusete si mai putin silfide contemporane. Volumele imprastiate peste tot functioneaza ca un fel de altar in care goliciunea nu trebuie neaparat explicata. Mai degraba traita. Iar sugestiile, uneori lirice, alteori erotice, nu sunt vinovate de nimic. Dincolo de toate, Florin Ion Firimita celebreaza libertatea artistului de a incremeni frumusetea si timpul in forme stiute doar de el.

 

Florin Ion Firimita

• nascut in Romania
• din 1990 traieste in SUA
• artist vizual, regizor, scriitor, profesor, critic de arta
• peste 400 de expozitii personale si de grup
• lucrari in colectii din Franta, Australia, SUA
• arta sa a devenit subiect de film: “The Art of Leaving” (r. Brian Kamerzel)
• primul roman, “Reliquary”, programat sa apara in 2017
• website: florinfirimita.com

 

Florin Firimita a inceput sa lucreze la proiect din 2012 dupa o vizita la un prieten care detine un numar imens de carti intr-un spatiu bine luminat, amenajat intr-o moara veche din nordul statului Massachusetts.

 

Dezordinea fertila

„Locul m-a fascinat ani intregi. E o dezordine izbitoare si ciudata, cu volume imprastiate peste tot, inversul unui magazin de profil bine organizat si structurat. Spatiul genereaza o melancolie de catedrala abandonata, de oras stravechi ori de ruina. Ma gandesc la proprietarul acestui loc ca si la un calugar irlandez care si-a dedicat viata salvarii civilizatiei Occidentale dupa caderea Imperiului Roman. Poate datorita locatiei, poate datorita faptului ca in epoca e-book-urilor si a selfie-urilor cititorii de carti sunt o specie pe cale de disparitie. Vizitatorii locului sunt extrem de rari. Mai mult decat orice, libraria se simte ca o colectie de taceri.

Un depozit de cunostinte, fara niciun destinatar, tanjeste sa fie descoperit si repopulat, ca un oras fantoma sau ca o planeta noua care asteapta infrigurata un nou inceput. Gradina Raiului, Alice in Tara Minunilor si picturile suprarealiste ale belgianului Paul Delvaux, toate mi-au venit in minte. De aici si nudurile”, explica fotograful.

 

Labirintul

O pereche straveche de maini de lemn este asezata pe o masa din apropiere. Artistul le ia si le pune pe o carte deschisa de fotografie nud in alb si negru. In trecut, explorase juxtapunerea realului cu artificialul, dar de data asta ceva nou era pe cale sa se intample.

„In seara aceea am avut un vis, marturiseste Florin Firimita. Libraria, de obicei luminata de razele soarelui, era cufundata intr-o lumina albastru inchis. Nu avea acoperis. Ploua usor. O femeie se plimba printr-un fel de labirint, printre cartile umede, intreband cum poate ajunge la Aeroportul Heathrow. Cateva zile mai tarziu l-am sunat pe Grover (proprietarul – n.n.) si i-am spus ca as vrea sa fac o sedinta foto in depozitul sau. I-am mai spus ca voi termina in cateva ore. N-am banuit niciunul dintre noi ca voi reveni mereu acolo timp de mai multi ani si voi face aproape 30.000 de fotografii.”

Vietile minunatelor femei pe care le-a portretizat nu ii erau cunoscute la momentul sedintelor foto. Cu unele dintre ele a devenit prieten mai apoi. A fost nevoie de un anume tip de curaj din partea lor pentru a colabora si aduce la viata ideile sale. De multe ori, in timp ce lucra la proiect, a pus sub semnul intrebarii validitatea propriilor cautari. Care era sensul? Care este sensul oricarui efort artistic? S-a gandit la Jorge Luis Borges, unul dintre scriitorii sai favoriti, care scria recenzii la carti care nu existau. S-a gandit la absurditatea inselatoare a calatoriilor sale si la pasiunea de a colecta carti, ambele intensificate dupa ce a devenit orb. „Continuu inca, pretinzand ca nu sunt orb. Inca mai cumpar carti”, spunea undeva scriitorul argentinian. Ideea era pana la urma sa-ti urmezi obsesiile, indiferent cat de ciudate pareau la inceput. Parafrazandu-l pe Stéphane Mallarmé, se putea spune ca lumea exista astfel incat sa poata fi create opere de arta.

 

Fragilitate si curaj

„Borges a fost camaradul meu in timpul numeroaselor ore in care am lucrat la acest proiect. M-am trezit explorand aceleasi teme si obsesii. De la inceput am urmarit un anume gen de mister – Borges il numeste «ambiguitate magica»; acesta invita spectatorul sa completeze imaginea. Ideea labirintului ca metafora pentru ratacirea in viata, dar si ca structura deliberat construita sa te deruteze, ma fascineaza. O aspiratie pentru «ordine», pentru «centru» a fost intotdeauna in mintea mea. Timpul, inghetat cu fiecare declansare a butonului aparatului de fotografiat, si orbirea au devenit pentru mine amplificatori ai realitatii.

M-am gandit la fragilitatea frumusetii, la curajul corpului infruntand Timpul. Cred ca pentru a citi toate volumele din librarie ar trebui sa fii nemuritor. Am privit biblioteca mea si m-am simtit trist pentru ca am realizat ca toate acele carti vor trai mai mult decat mine. Poate m-am transformat din greseala intr-un calugar care incearca sa salveze nebuneste Frumusetea si Cunoasterea. Acum, ca citesc acest lucru, nu-mi pot opri un zambet; poate ca totul nu e decat o obsesie, chiar o mica victorie: putini vor nega faptul ca femeile si cartile sunt unele dintre lucrurile sacre ramase in picioare dupa un ultim secol extrem de framantat. In cele din urma, poate ca asta am incercat sa realizez: sa reamintesc oamenilor ca aceste carti conteaza si asigura o forma nemuritoare viselor mele”, puncteaza fotograful.

Cele 100 de imagini ale proiectului au fost deja vernisate in Massachusetts (septembrie) si vor fi prezentate in acest an si la la Paris. Articole despre „The Bookstore Project” au fost publicate pana acum in PAX Magazine (Buenos Aires), L’Oeil de la Photographie (Paris) si Mono Visions (Marea Britanie). (F.S.)