Sambata trecuta a plouat toata ziua in nord-vestul Romaniei. Nici stropi mari, sa nu te mai poti strecura printre ei, dar nici mici, sa nu-i bagi in seama. Doar atat cat ploaia sa devina sacaitoare. Asta n-a impiedicat insa o multime de oameni sa se reverse catre Muzeul Tarii Oasului din Negresti-Oas la deschiderea editiei 2017 a Salonului national de fotografie „Versus dar Impreuna”. Vernisajul a avut loc la ora 17:00, in prezenta a mai bine de jumatate dintre cei 22 de fotografi anuntati pe afis, a catorva oficialitati si a unui public dornic de o noua intalnire cu fotografia de calitate. Amfitrionii expozitiei au fost, ca si la editiile anterioare, Emilian Moldovan, Remus Tiplea si Romeo Komaromi, expozanti la randul lor in cadrul salonului. Evenimentul a fost organizat in parteneriat cu Muzeul Tarii Oasului si cu sprijinul Primariei si Consiliului Local Negresti-Oas.
Oferta editiei 2017 a fost cat se poate de diversa si de generoasa, atat din punct de vedere tematic, cat si estetic. In buna traditie a casei, o parte importanta a selectiei pentru salon s-a concentrat pe fotografia documentara, pe simeze aflandu-si locul proiecte noi, unele inca in derulare, semnate de catre Petrut Calinescu, Ioana Carlig, Romeo Komaromi, Oliver Merce, George „Poqe” Popescu, Marin Raica, Remus Tiplea si Sorin Vidis. Alti cinci fotografi au expus imagini din zona fotografiei de strada: Gabriel T. Balanescu, Vasile Dorolti, Hajdu Tamas, Alex Mara si Olah Laszlo-Tibor.
O parte dintre expozanti. De la stanga la dreapta: Alex Mara, Hajdu Tamas, Olah Laszlo-Tibor, Romeo Komaromi, Remus Tiplea, Cristina Venedict, Anca Cernoschi, Vasile Dorolti, Eva Androniu, Emilian Moldovan si Liviu Cocicodar.
Din categoria „peisagistilor” au fost invitati Simay Zsolt si Szabo Zsolt Andras. Tot cu o selectie de peisaje, dar „pastel”, a fost prezenta Eva Androniu. Alexandru Feher a venit cu un portofoliu cu tematica etnografica despre tinutul Oasului si Maramuresului, iar seriile de portretistica si nud ii au ca autori pe Anca Cernoschi, Liviu Cocicodar, Monica Lazar, Emilian Moldovan si Cristina Venedict.
Proiectele documentare
In Periferia B, Petrut Calinescu strange povesti ale oamenilor din zona marginala a Capitalei. „Grataragii, corporatisti, pescari, nou-imbogatiti, persoane defavorizate, columbofili, ciobani – cu totii, dintr-un motiv sau altul, isi intersecteaza vietile in inelul periferic al Bucurestiului. Observam modul in care oamenii investesc intr-un petec de pamant, fie si doar pentru cateva ore, la un picnic, fie pe viata, cumparandu-l si transformandu-l”, explica fotograful.
Petrut Calinescu: „Periferia B”, una dintre imaginile proiectului.
Ioana Carlig si Marin Raica lucreaza impreuna, asa cum ne-au si obisnuit in ultimii ani, de data aceasta la un proiect intitulat Leisure, care are in vizor in prima sa parte portretizarea oamenilor din clasa de mijloc si a locurilor pe care acestia le ocupa temporar. Astfel, in ultimii trei ani, cei doi au calatorit si vizitat locurile de petrecere a timpului liber din Romania: litoralul Marii Negre, statiunile balneare, raurile de munte. Romeo Komaromi continua sa lucreze la principalul sau proiect documentar, avand ca tema vanatoarea. Subiect sensibil si imagini neinvazive, care creaza un univers de asteptare. Ceva e pe cale sa se intample, dar nu se mai intampla. Sau nu ni se dezvaluie la modul explicit.
Seria Low Season a lui Oliver Merce este o colectie de fotografii realizate pe litoralul Marii Negre in perioada 2012 – 2017, o prezentare subiectiva a ceea ce a sesizat ochiul fotografului in trecere prin sapte dintre statiunile de agrement de la Marea Neagra, la inceput de sezon estival. Selectia trimisa de George „Poqe” Popescu include imagini care arata conditiile inimaginabile in care se antreneaza tinerii saritori in apa din Romania, pe saltele, dupa ce singurul bazin destinat sportului olimpic, aflat in Bucuresti, a fost inchis. Selectia este completata cu alte cateva fotografii de la Dabuleni (Dolj) unde se pregatesc, in aceleasi conditii, viitorii canotori ai tarii.
Remus Tiplea: „Ciurdarii satului”, una dintre imaginile proiectului.
Din ciclul Ciurdarii satului, Remus Tiplea expune un nou episod, focusat de acesta data pe familia lui Lae, ciurdar pe malul lacului Calinesti-Oas. Imaginile sunt spectaculoase si urmaresc principalele repere din viata cotidiana a familiei ingrijitorului de animale. Ciurdarii satului este un proiect de anvergura, ajuns in 2016 in finala Sony World Photography Awards. Recunoscut si el ca fotograf documentarist, Sorin Vidis scoate din sertar un proiect inedit si mai putin prezentat pana acum despre Lukomir, un sat izolat care se afla la cea mai mare altitudine din Bosnia (1495 m). „Desi situat la mai putin de 50 de km de capitala Sarajevo, modul de viata de aici nu prea s-a schimbat in ultimii 50 de ani. Mica populatie a satului, compusa exclusiv din musulmani, in general, in etate, variaza dramatic de la vara la iarna si scade in fiecare an”, afirma fotograful.
Tot in cadrul fotografiei documentare, dar cu o apasata nota etnografica, intra si seria lui Alexandru Feher despre viata, traditiile si obiceiurile de peste an din Oas si Maramures.
Zona fotografiei de strada
Strada rasturnata, in alb-negru si color, vazuta prin intermediul baltilor de pe trotuare si sosea este propunerea lui Gabriel T Balanescu pentru salonul de la Negresti-Oas. Imaginile atrag atentia prin unghiul din care e surprins orasul, oamenii, cladirile. „Balta, spune fotograful, nu este altceva decat oglinda inversata a unei realitati rasturnate ce poarta in sine tot ce se desfasoara deasupra planului. Descoperi asta insa numai daca te apleci, daca iti schimbi perspectiva asupra a ceea ce numim realitate”, este de parere fotograful.
Vasile Dorolti, „coltul-minune” de unde se puteau lua acasa vederile cu personajele sale.
Desi preocuparile sale vadesc cu staruinta proiecte de anvergura prin tema si durata, Vasile Dorolti a fost prezent la salon cu cateva surprinzatoare imagini din zona fotografiei de strada, majoritatea dintre ele realizate in Baia Mare in ultima perioada de timp. Pe langa imaginile expuse, fotograful a adus cu el si peste 100 de vederi cu oameni si locuri pe care le-a fotografiat in decursul ultimilor ani, lipite pe trei panouri mari. In functie de preferinta fiecaruia, vizitatorii isi putea duce acasa una, doua sau chiar mai multe vederi pe care le desprindeau cu grija de pe panouri. Fidel pasiunii sale pentru fotografia de strada, dar intr-un registru personal, recunoscut deja, Hajdu Tamas nu se dezminte nici de acesta data si ne face partasi la povestile sale intretesute cu umor si ironie. Martor atent al vietii orasului Baia Mare, el documenteaza „spiritul unei lumi care, la adapostul impresiei de stagnare, ramane, de fapt, deschisa unor infinite povesti”.
Olah Laszlo-Tibor, una dintre imaginile expuse.
Atras mai mult de fotografia alb-negru, Alex Mara vine de asta data cu o serie de 12 imagini color, realizate in perioada 2013 – 2017. Si cu aceeasi preocupare pentru diversitatea pitoreasca a orasului in care lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Cadrele surprind drame, situatii tragi-comice sau, pur si simplu, intamplari mai putin obisnuite. In fotografiila sale, lumea devine o imensa scena de teatru in care fiecare isi interpreteaza si duce in spate propria partitura. Seria alb-negru a lui Olah Laszlo-Tibor include imagini de data recenta, majoritatea prezentate publicului pentru prima oara. Originar din Salonta (Bihor), el practica o fotografie de strada in acceptiunea sa clasica din care nu lipseste aproape niciodata elementul uman. Surprinse in diferite contexte, personajele sale intregesc tabloul vivant al diferitelor chipuri ale orasului.
„Peisagistii”
Simay Zsolt propune o combinatie de fotografii color si alb-negru de natura montana, in printuri mari, aproximativ 100/70 cm. Indragostit de natura, planifica turele fotografice din timp, o data sau de doua ori pe luna, cu „multe compromisuri din cauza profesieie (medic dentist – n.n.) si a familiei”. Locuieste in Carei (Satu Mare), iar fotografia este pentru el „putin mai mult decat un hobby”.
Szabo Zsolt Andras: „Peisaje monocrome” una dintre imaginile seriei.
Peisaje monocrome se intituleaza seria expusa de Szabo Zsolt Andras, de dimensiuni generoase. Fotografiile au fost facute intre 2013 – 2015 exclusiv in munti. Potrivit propriei marturisiri, a adus la salon cele mai reusite cadre alb-negru din portofoliul sau. Ii place fotografia monocrom pentru ca „in lipsa culorilor se evidentiaza mai mult lumina si compozitia, elemente care sunt esentiale pentru fotografia de peisaj”. Eva Androniu e tributara anilor petrecuti la Liceul de Arta si pasiunii pentru pictura, care si-au pus amprenta asupra stilului ei fotografic. Extrem de picturale, peisajele sale coboara parca din panzele unui impresionist care foloseste culori temperate in tuse subtiri. „De cele mai multe ori vad fotografia ca pe o acuarela, un tablou in tuse si culori in ulei sau ca pe o schita in carbune”, afirma fotografa nascuta la Galati.
Nud si portretistica
Anca Cernoschi cauta sa cuprinda corpul feminin intr-un concept care are la baza ambivalenta acestuia: ca obiect si ca metafora. Tensiunea conceptuala este prezenta in aproape fiecare cadru. Marele merit al fotografei este ca stie sa-si aseze subiectul astfel incat sa dobandesca forma, dar si fond.
Anca Cernoschi, una dintre imaginile expuse.
Liviu Cocicodar isi continua seria compozitiilor sale de studio si exterior, focusate pe copii si tineri. „De cele mai multe ori aleg impreuna cu personajele ambientul in care urmeaza sa realizam cadrele foto si sa cream compozitia, avand o tematica preferata, cu diverse piese de mobilier, cu vestimentatia specifica sau alte detalii”, marturiseste fotograful. Aproximativ din aceeasi zona „fairy tales” vine si Monica Lazar, dar cu o mult mai accentuata nota suprarealista. Imaginile sale nu descriu realitati, ci compun basme. „Imi place sa folosesc lumina naturala si locuri din natura. Am o preferinta pentru temele istorice si rochiile ce duc cu gandul la anumite epoci”, spune Monica. Seria sa de autoportrete a inceput in urma cu doi ani de zile.
Cristina Venedict, una dintre imaginile expuse.
Printuri mai mari si mai mici, alb-negru si color, fotografiile lui Emilian Moldovan au trei elemente comune, regasibile in fiecare cadru: natura, bidiviul si tanara domnisoara. „Fotografiile mele sunt ale celor care le privesc, fotografia fiind completa prin trei personaje: cel care surprinde, cel surprins si cel care priveste”, afirma Emilian. Cristina Venedict ramane in zona portretului, cu insertii discrete de conceptual. „Imi place mult sa lucrez cu oamenii, sa scot din ei parti ascunse sau cenzurate. Imi place sa aud de la oamenii fotografiati ca procesul a fost ca o terapie pentru suflet. Niciodata nu m-am gandit ce mult poate schimba o fotografie un om. Acum insa stiu ca o imagine are acesta putere formidabila”, marturiseste Cristina in caietul program al salonului.
Catalogul
Editia 2017 a evenimentului este a doua cand organizatorii decid sa editeze si un catalog al salonului, in conditii grafice foarte bune. Cei 22 de fotografi sunt prezentati in 40 de pagini full color, dimensiuni 20×20 cm. Aproape fiecarui fotograf i-au fost acordate doua pagini pentru imaginea de portret, o scurta biografie, unde e cazul, un rezumat despre seria expusa si circa patru fotografii din cele prezentate pe simeze. (F.S.)
