Sorin Vidis & Bogdan Boghitoi: Oina

0

Inainte de a se apuca de proiect, Bogdan Boghitoi si Sorin Vidis au fost nevoiti sa ia serioase lectii de geografie. Sa stie, de pilda, cam pe unde se afla Cucuietii din Deal sau Dumbravenii din Vale si cum se ajunge acolo. Pentru ca, metaforic vorbind, genul acesta de denumiri necunoscute si pitoresti sunt trecute preponderent pe harta oinei practicate la ora actuala in Romania. Documentarea a inceput in 2014 si a durat doi ani de zile, timp in care cei doi fotografi au strabatut tara in lung si in lat. Pe banii lor. Au descoperit comunitati mici si entuziaste, carora practicarea oinei nu le aduce nici faima, nici bani, si un spirit sportiv viu si autentic. „Oina” nu este un simplu proiect de fotografie documentara, demersul avand toate datele sa reinvie un sport nobil, aproape uitat, si sa rescrie o matca spirituala in perimetrul careia putem recunoaste unele dintre trasaturile natiei. 80 dintre cele peste 2000 de cadre trase vor face obiectul unei carti, asteptata sa iasa de la tipar in primavara acestui an. Este in mare parte finalizata si va fi scoasa in regie proprie. E posibil insa ca unele date ale cartii sa sufere mici modificari pana la printul final.

 

© Bogdan Boghitoi & Sorin Vidis: Oina (coperta)„Oina”

  • tipar off-set
  • 110 pagini
  • 80 de fotografii alb-negru pe film
  • dimensiuni: 28×22 cm
  • text: romana – engleza
  • pret campanie pre-finantare: 25$
  • livrare: martie 2017

 

Oina are radacini adanci in Romania, forme incipiente ale jocului fiind consemnate, se pare, inca din secolele XIV – XV. Abia catre sfarsitul secolului al XIX-lea, pe vremea lui Spiru Haret, s-a cristalizat intr-un regulament aproape de forma pe care o cunoastem astazi. Pana mai deunazi, sintagma de „sport national” era mai degraba o titulatura neoficiala. Site-ul Federatiei Romane de Oina indica anul 1932 ca data istorica de infiintare a forului. O Comisie de Oina fusese insa infiintata in anul 1912, in cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania, comisie reorganizata in 1923 si mai apoi in 1925 sub denumirea de Comisia Centrala de Oina.

 

Areal restrans, comunitati entuziaste

In mod natural, ca explicatie antropologica, oina se practica mai mult in comunitatile rurale deoarece oamenii sunt mai aproape de valorile traditionale.

© Bogdan Boghitoi: Oina

„Rezumat la obiectivul sau, proiectul investigheaza unde si cum anume se mai joaca astazi oina. Dincolo de anecdota, subiectul e interesant deoarece, urmarindu-i firul, permite investigarea unei societati si a trasaturilor care o definesc. Astfel, proiectul sta martor pentru o lume acaparata de o modernitate implacabila in mijlocul careia, dincolo de ceea ce ea insasi a fost educata sa repereze ca element identitar, specificul national supravietuieste ignorat, dar la modul cel mai viu si mai autentic”, ne spune Bogdan Boghitoi.

 

Bun cultural

„După 1989, pentru majoritatea romanilor, oina a ajuns sa fie un simplu nume ori o simpla descriere stereotipa si neinformativa, precum  «sportul national», uitata undeva in dicționarul mental al fiecaruia. Si totusi, oina reprezinta o traditie, o forma de socialitate, un bun cultural, in ultima instanta, intai al Romaniei rurale, iar incepand cu sfarsitul secolului XIX, cand s-a incercat aducerea sa in circuitul obisnuit al celorlalte sporturi, si al lumii urbane. Istoric, oina a umplut in buna masura nisa, nu tocmai neglijabila, pe care sportul il ocupa in viata oricarei comunitati. De la simplul joc intre cetele de copii pana la punctarea unor momente rituale importante, oina era ferm intretesuta in trama culturala romaneasca”, completeaza Sorin Vidis.

© Sorin Vidis: Oina

Curiozitatea fotografului documentar i-a indemnat pe cei doi autori ai proiectului sa se intrebe cat anume din ceea ce, neindoios, era un fenomen viguros, mai rezista in Romania de astazi, afectata de migratie si depopularea satelor, de destructurarea modurilor traditionale de agregare sociala si de nivelarea culturala a unei lumi unde televiziunea, Internetul si banii nu au mai lasat niciun colt neatins. Fotografiile lor au gasit, inainte de toate, o lume de pasionati care joaca oina cu acea placere care formeaza spiritul sportiv autentic, nefalsificat de interesele materiale disproportionate care adesea fac alte sporturi, exemplul fotbalului, mai putin simpatice. Au gasit o federatie de oina care dincolo de mentinerea unui calendar competitional incearca o inscriere a oinei in practicile de consum sportiv. Au mai gasit un numar de localitati unde oina este inca un fenomen viu si chiar o pasiune locala aprinsa. Au gasit un numar de profesori de educatie fizica incercand sa mentina oina vie, in pofida lipsei de mijloace. Au gasit, de asemenea, copii cu un entuziasm proaspat si intens pentru oina. Si lista ar putea continua.

 

Campanie de pre-finantare

Momentan, eforturile celor doi talentati fotografi se concentreaza catre finalizarea unei carti-fotoeseu continand, in peste 100 de pagini, o selectie riguroasa din cele mai bune imagini ale proiectului.

Ea poate fi precomandata pana la sfarsitul lui ianuarie 2017 de pe platforma Indiegogo: (https://www.indiegogo.com/projects/oina-a-photobook-sport–3#/ unde, in aceasta perioada se desfasoara o campanie de crowdfunding in vederea aparitiei volumului. Din martie 2017, cartea va putea fi comandata de pe site-ul proiectului (http://oina-project.ro), din librarii ori cu ocazia evenimentelor viitoare legate de proiect. Puteti ramane la curent cu toate acestea si pe Facebook, unde proiectul are propria pagina: (https://www.facebook.com/oinaproject/).

 

Date biografice

Bogdan Boghitoi (n. 1977) s-a intalnit prima oara cu fotografia in copilarie, cand tatal sau i-a pus un aparat foto in mana. Copilul de atunci a fost fascinat de cum aparenta fugara a lucrurilor poate fi prinsa pentru totdeauna in materia unei bucati de hartie. A continuat cu pasiunea sa toata adolescenta, fotografiind cu un aparat rusesc cumparat dupa o asidua economisire a banilor de buzunar, developand si marind in obscuritatea baii micului apartament sucevean in care locuia. Dupa plecarea la facultate in Bucuresti, interesele legate de studiu l-au acaparat cu totul si a uitat de fotografie. A studiat filosofie si a perseverat in acest domeniu, facand cercetare, caci ii place sa exploreze. Sorin Vidis si Bogdan BoghitoiViata profesionala l-a purtat in zone destul de abstracte si, la un moment dat, a inteles ca dorinta sa de a descoase realitatea ramane nesatisfacuta cand e vorba de aspectele sale cele mai concrete si directe, iar fotografia ii poate oferi ocazia unei astfel de explorari. Si-a cumparat un DSLR si a revenit la pasiunea uitata vreme de peste zece ani. Dupa doi ani a abandonat si DSLR-ul, preferand calitatile vizuale ale filmului fotografic. Face fotografie de strada si documentara si, daca il cauti, are mai mereu cu el un aparat foto in geanta sau in buzunar.

Sorin Vidis este nascut in Braila (1978), dar locuieste in Bucuresti si este absolvent al Facultati de Cai Ferate, Drumuri si Poduri din cadrul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti. A lucrat in proiectare, administratie, executie si consultanta.

Pasiunea pentru fotografie a inceput de prin 2006 si de atunci a experimentat diverse genuri si stiluri. In ultimii ani s-a concentrat pe fotografia documentara, de strada, fotojurnalism si eseu. Prefera filmul si camerele analogice, dar suporta si mediul digital. (F.S.)

 

Share.

Lasa un Comentariu

error: Continutul este protejat!
Mai multe despre aln-negru, Bogdan Boghitoi, carte, cultura, documentar, fotografie, fotografie pe film, oina, proiect, Sorin Vidis, spiritual.
Robert Rutöd: Right Time Right Place

Oliver Merce: The Anatomy of Decay

Anca Cernoschi: Ambivalenta nudului

Închide