Yan Kuzik: Rusoaicele

0

Yan Kuzik e student, are doar 20 de ani si locuieste in Sevastopol, pe capatul sudic al Crimeei, teritoriu recent stramutat politic. „Stiti bine, acum e in Rusia…”, subliniaza misterios, si lasa puncte de suspensie, incat nu stii daca spune acest lucru cu tristete sau cu bucurie. Ii place frumusetea elementara, preferabil nefardata, si emotiile pe care le declanseaza camera pe chipul modelelor sale, simple fete de pe strada, fizionomii cand naive si copilaresti, cand nurlii si provocatoare. Uneori, in spatele privirii lor se poate citi salbaticia de piatra a peninsulei in forma de diamant, determinarea, curajul si forta. Alteori, personajele sale se strang in carapace ca niste animale ranite, cu cautaturi piezise si tematoare. Caustica, indiferenta sau ademenitoare, privirea e directa si nu se fereste de obiectiv. Chiar daca, deseori in prim-plan, gestul protector al mainilor functioneaza ca un scut atunci cand intimitatea pare sa le fie incalcata. Tocmai aceasta intimitate o cauta – si o obtine – Yan Kuzik, care a invatat sa nu grabeasca lucrurile.

 

Yan KuzikYan Kuzik

 

Aventura sa fotografica pe film a inceput in urma cu trei ani de zile in imprejurari mai degraba nefericite, Kiev-ul 19M pe care l-a cumparat dovedindu-se greu de exploatat. Nu-i placea aproape nimic la el, pozele insa ieseau destul de bine. Avusese inainte o serie de aparate digitale Nikon, D40, D3000, D7000, D700, dar era nemultumit de calitatea conversiei in alb-negru. In plus, vroia sa incerce obiectivele Nikon pe film. Asa a ajuns la solutia cea mai ieftina: Kiev 19M. „Adevaratul alb-negru nu e nicidecum digitalul monocrom”, afirma, sigur pe el, tanarul fotograf. A abandonat repede si fara regrete Kiev-ul si a virat spre aparatele foto Nikon pe film, la inceput Nikkormat FTn si FM2.

© Yan KuzikDupa o scurta perioada a realizat ca formatul de 35mm nu-i ajunge si ca acesta nu poate surprinde intreaga personalitate a unui chip: avea nevoie de ceva mai mare, de ceva mai mult spatiu de lucru. Pe repede inainte a achizitionat un Arax de format mediu si nu i-a placut, apoi un Kiev 88. Dupa doar trei luni de zile le-a vandut si si-a cumparat un Bronica SQ-A de care s-a si indragostit. Si-a permis un update dupa un an, Bronica SQ-Ai, si un set de obiective de care avea neaparata nevoie. Intre timp, geanta lui foto s-a imbogatit si cu un Nikon F100, dar a renuntat la el din cauze financiare: „E greu din punct de vedere material in tara mea sa «hranesti» doua sau mai multe aparate foto cu tot echipamentul de care au nevoie. Asa ca acum trag doar in format mediu cu Bronica; uneori mai folosesc si Pentax 67II”.

Din vanzarea de aparate si filme foto, ca si din developarea si scanarea lor, isi completeaza veniturile ca student, fara sa fie obligat sa se inhame la o slujba serioasa. „Fotografiez ce-mi place, oriunde, oricand, liber de angajamentele comerciale, pe care le vad ca pe o inchisoare”, spune Yan Kuzik.

© Yan KuzikModele sale sunt simple fete de pe strada. Nu lucreaza cu agentiile de modele. Uneori isi cauta subiectele pe retelele sociale, le da intalnire la un ceai si poarta lungi discutii de acomodare. „ Trebuie sa ne imprietenim si sa ne stim bine unul pe celalalt, tin mult la acest lucru. Nu-mi place sa fotografiez persoane straine. Confortul nu poate fi atins fara intelegere. Apas butonul de declansare doar atunci cand simt ca modelul e relaxat, cand ne intelegem din priviri, cand imi convine lumina, decorul, atmosfera” , subliniaza fotograful.

In general, portretele le face doar pe film. „Nu cred ca exista un aparat foto digital care sa bata frumusetea unui portret pe film alb-negru”, se arata convins Yan Kuzik. (F.S.)

 

Share.

Lasa un Comentariu

error: Continutul este protejat!
Mai multe despre alb-negru, Bronica, emotie, fete, film, fotografie, frumusete, portret, rusoaice, salbaticie, Sevastopol, student
Salonul european de fotografie Baia Mare 2016

Proiect si carte Gabriel Amza: Ion

Sorin Vidis: preview editorial „People of the pit”

Închide