Oliver Merce: Juju

0

“Juju” e povestea absolventului de Constructii Civile devenit exeget in Immanuel Kant. Relatia sa cu restul lumii e fracturata din cauze de perspectiva: de pe jiltul sau din mina, Juju si-a asigurat o inaltime de la care poate contempla metaforic lumea. O face bland, ca un eremit care stie ca fericirea nu se afla in felul cum arati sau in ceea ce detii, ci se masoara dupa omul care devii. Oliver Merce are meritul de a se apropia de personaj fara a-i invada spatiul personal. Nu dramatizeaza, nu apeleaza la figuri de stil, fotografiaza simplu, onest, aproape minimalist. Intregeste povestea eroului sau din fragmente sparte de oglinda. Juju e paznicul de far al minei Anina. (F.S.)

© Oliver Merce: Juju

© Oliver Merce: Juju

Daca s-ar face in orasul Anina un clasament in ceea ce priveste notorietatea celor care locuiesc aici, cu siguranta ca Juju s-ar clasa pe locul intai, devansandu-l pe primar sau pe alti politicieni. Daca pe acestia ii cunosc in principal adultii, Juju este cunoscut si de catre copii.

S-a nascut in anul 1940 la Ramnicu Valcea, tatal sau fiind cadru militar, iar mama sa doctorita, fire blanda ce contrasta puternic cu caracterul abraziv al sotului ei.  Copilaria si-a petrecut-o in orasul in care s-a si nascut, singurele sale amintiri fiind luptele pe care le purta alaturi de copiii din cartierul sau impotriva copiilor din alte cartiere.

Adolescenta si-o petrece in Bucuresti, tatal sau luand decizia de a-l inscrie la Liceul Militar de Muzica. In aceasta perioada primeste si numele de Juju de la profesoara lui de franceza, nume pe care si-l va insusi definitiv. Dupa terminarea liceului, tatal sau, caracter autoritar, hotaraste ca fiul sau sa urmeze Conservatorul. Dar lui Juju ii intrasera in cap Schopenhauer, Kant, Jung, etc.  Ce sa faca el cu pianul? O viata intreaga sa cante la pian? Asa ca, fara stirea tatalui sau, el da la Filosofie. E admis, face anul I, anul II, anul III. Spre finalul  anului IV, tatal sau afla ca el urmeaza Filosofia si sub impulsul nervilor il retrage de la facultate si il trimite in armata.

Un deceniu de singuratate

© Oliver Merce: Juju

© Oliver Merce: Juju

Astfel ajunge la Brasov. Norocul sau a fost ca s-a imprietenit cu capitanul de acolo. La un moment dat acesta ii spune: “Ce dracu’ faci tu cu filosofia? Din asta nu ies bani! Hai sa te fac eu cu bani! Te inscriu la Constructii Civile”. Juju este derutat la inceput: “Eu sunt umanist, nu ma descurc nici macar cu o functie de gradul II!”. Pana la urma reuseste sa termine respectiva facultate si ajunge sa lucreze in constructii. Intr-o zi, in timp ce facea o izolatie impreuna cu cativa muncitori, cade de pe bloc. Sta luni bune “impachetat” in ghips, dar pana la urma se face bine. Urmele accidentului sunt insa vizibile si astazi.

In 1993 ajunge sa lucreze la mina din Anina (Putul I), continuandu-si aici activitatea pana la teribilul accident din 14 ianuarie 2006, accident in urma caruia se ia decizia de inchidere a minei (iulie 2006). Dupa 13 ani petrecuti in acest loc, Juju decide sa locuiasca in mina, ocupand camera in care statea paznicul.

© Oliver Merce: Juju

© Oliver Merce: Juju

Desi mutat cu domiciliul la mina, Juju nu a rupt relatiile sociale cu restul lumii, chiar daca intre el si ceilalti s-a creat o ”fractura” (termen folosit de Juju). In momentul de fata insa el se identifica cu mina.

Juju asculta Beatles, Black Sabbath, Queen, Mahalia Jackson, Ike Turner. El este un om fericit pentru ca se considera un om liber. “Nicio forma de dependenta nu este buna”, spune Juju.

Intr-una din intalnirile noastre l-am rugat sa se descrie asa cum se vede el sau cum crede ca e vazut de cei din jurul sau. A inceput sa-mi recite una din poeziile sale:

Ego

Se zbate sufletul in mine

ca zborul stins de la fereastra.

Il simt si-n mierea de albine,

mai desirat in zarea-albastra.

As vrea sa stau, nu pot s-o fac,

imi scriu in gand sa fiu pe plac.

Unul e alb, altul e des.

Un subiect cu inteles

cred ca il stiti – il tin sub fes

intr-o nervura cerebrala,

luata drept boala mintala.

S-au afisat ca in tablou.

Astept venirea din ecou.

Se zbate sufletul in mine,

m-alint in mierea de albine.

Fotografiile sunt simple portrete ale lui Juju, realizate in totalitate pe cuprinsul minei Anina. (Oliver Merce)

 

Share.

Lasa un Comentariu

error: Continutul este protejat!